* Interviu cu Florin Ciutacu, profesor universitar doctor, avocat în Baroul Bucureşti, fondatorul şi preşedinte al Asociaţiei Române pentru Studiul Dreptului Comparat şi al Dreptului Internaţional Privat
- În fiecare Raport de ţară s-a insistat să se adopte şi să intre în vigoare codurile, cât mai rapid.
- Reforma justiţiei în România nu înseamnă numai o reformă la nivel instituţional, ci înseamnă, mai ales, o reformă la nivel de legislaţie. Practic, România a rămas în urmă, în ceea ce priveşte reformarea legislaţiei, atât ca cerinţă a unei „nevoi” interne, cât şi ca parte a comunităţii UE. În cei 20 de ani de la trecerea României la un sistem democratic sistemul legislativ a suferit numeroase transformări, însă, aşa cum lesne se poate constata, categoriile de legi organice, ce reglementează doar o parte, un mănunchi de relaţii sociale, fie au avut un caracter, să îi zicem, superficial, fie au intrat în conflict cu alte categorii de acte normative, pe verticală sau pe orizontală (a se vedea, în acest sens, numeroasele excepţii de neconstituţionalitate soluţionate de Curtea Constituţională, precum şi numeroasele modificări aduse fiecărei legi organice în parte, de-a lungul existenţei sale, uneori foarte scurte).
- Ce interes direct are UE ca aceste coduri să intre în vigoare cât mai repede în România?
- Legiitorul român a adoptat legi supuse unei atemporalităţi evidente - în sensul că interesele „protejate” de normele respective au fost doar unele calificabile ca fiind cel puţin conjuncturale. Acest fapt a fost observat, se pare şi de reprezentaţii UE, care au solicitat României raportarea, în ceea ce priveşte sistemul nostru legislativ, la principiile conţinute de sistemele juridice ale ţărilor membre UE. În aşa fel încât Codurile (civil şi penal, precum şi cele de procedură) să fie ele cele care să „cureţe” de „vicii” hăţişul de acte normative care, pe orice destinatar al legii, român sau străin, ce doreşte să i se aplice un astfel de sistem legislativ, îl derutează (cel puţin). Căci dacă asemenea acte normative fundamentale, cum sunt Codurile, reglementează bine materiile conţinute, şi legile organice, precum şi celelalte acte normative „legate” de Coduri, vor dobândi, pe cale de consecinţă, atributul stabilităţii şi al continuităţii, precum şi pe acela al compatibilităţii cu celelalte componente sistemice. Faptul că cele patru Coduri - remarc faptul că rareori într-o ţară, într-un interval atât de scurt, au fost adoptate patru Coduri fundamentale (să nu uităm că tot în acest an a fost adoptat şi un nou Cod al muncii) - corespund unor nevoi de legiferare conforme cu realitatile din România şi, de asemenea, conţin reguli ce prevăd un trend al dezvoltării sociale (legiuitorul inteligent legiferează nu numai realităţile de azi, ci şi pe cele de mâine), rămâne de văzut.
- Cum apreciaţi iniţiativa „Vin Codurile” lansată de nivelul CSM? Cât de importantă este înfiinţarea unui site, ştiut fiind că românii nu excelează la folosirea calculatorului, ca şi magistraţii de altfel?
- Orice iniţiativă prin care se încearcă „conectarea” juriştilor şi a destinatarilor legii la noile reglementari este salutară. Din păcate, aceste acţiuni au demarat, consider, un pic cam tardiv. Codul civil, de pildă, a fost publicat în vara anului 2009. De atunci şi până acum nu au fost prea multe acţiuni prin care lumea juridică să fie impulsionată în a se apleca asupra studiului noilor instituţii conţinute de noul Cod civil. Sper ca cei indrituiţi să organizeze astfel de acţiuni să facă în aşa fel încât destinatarii şi interpreţii legii să cunoască mai bine Codurile ce urmează a intra în vigoare, să fie ceva mai activi şi, în egală măsură, mai permisivi în ceea ce priveşte iniţiativele de orice fel, inclusiv cele private, destinate a face cunoscute noile dispoziţii legale - fundamentale -, cu care românii se vor „confrunta”. Personal, prin Asociaţia Română pentru Studiul Dreptului Comparat şi al Dreptului Internaţional Privat, am iniţiat o serie de Conferinţe care au drept scop realizarea unor dezbateri despre noul Cod civil. Am găsit un sprijin real în diferite localităţi din provincie, salutara fiind cooperarea de care beneficiez din partea Universităţii „Dunărea de Jos”, a Baroului Galaţi şi Camerei Notarilor Publici din Galaţi, cu care vom organiza o conferinţă pe data de 30 septembrie, la sediul Facultăţii de Drept a Universităţii „Dunărea de Jos”. De asemenea, am găsit receptivitate la Târgovişte, la Iaşi, la Ploieşti s.a.. Sper ca prin aceste acţiuni să facem în aşa fel încât dezbaterile pe marginea noului Cod civil să ii provoace juriştii şi pe destinatarii legii civile, să se aplece cu mai mare atenţie asupra studiului, în vederea unei corecte interpretări şi aplicari a acestui act normativ fundamental.
- Una dintre dilemele magistraţilor este legată de cum va fi aplicat noul Cod Civil, fără intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă. Nu credeţi că va exista un impediment major mai ales în luarea deciziilor şi motivarea lor la nivelul instanţelor?
- Evident că ar fi fost bine ca cele două Coduri să intre în vigoare simultan. Aspectul semnalat de dumneavoastră va crea, într-adevăr reale probleme în activitatea instanţelor, dar nu numai a lor. Orice lege nou adoptată necesită instituţii (legi complementare şi, de asemenea, personal de specialitate competent) care să facă posibilă aplicarea normelor în cauză. Personal, consider că, faţă de noutatea multora dintre instituţiile noi reglementate de noul Cod civil, le va fi destul de greu practicienilor să facă în aşa fel încât aceste reglementari să poată fi aplicabile cu celeritate şi eficienţă.
- Care sunt principalele activităţi juridice influenţate de noul Cod civil? Sunt influenţe bune sau rele?
- Noul Cod civil este o combinaţie de tradiţie şi modernitate. Eu sunt specializat în dreptul obligaţiilor. În această calitate am luat parte, ca membru în diferite organizaţii internaţionale, la diverse dezbateri pe marginea nevoii de unificare a regulilor de drept privat, mai ales cele din interiorul UE. Astfel, în calitate de membru al Friends of Academy of European Law - ERA (cu sediul la Trier, Germania) şi al Academiei Privatiştilor Europeni din Pavia, am asistat şi am contribuit la elaborarea unor proiecte de coduri - Proiectul de Cod Civil European (DCFR - elaborat sub coordonare germană) şi Codul European al Contractelor (Pavia). Comparând rezultatul dezbaterilor în plan european cu structura noului Cod civil (partea de dreptul obligaţiilor, în principal), constat că noul Cod civil român nu a preluat ceea ce contributorii la cele două importante proiecte europene au statuat. De pildă, în materie de garanţii, proiectul de Cod civil european reglementează, pe lângă garanţiile personale clasice şi o secţiune specială, anume garanţia personală în care apare, ca debitor, consumatorul, ceea ce noul Cod civil român nu face. Şi alte exemple de acet fel pot continua. Precizez faptul că ambele proiecte europene au fost elaborate cu intenţia de a unifica anumite reguli din cele două mari sisteme de drept - anglo-saxon şi franco-german, ceea ce a făcut, parţial şi noul Cod civil român. Dincolo de aceste aspecte, remarc faptul ca exista elemente de noutate pe care noul Cod civil român le aduce, consideram, importante. Anume, se preia din sistemul anglo-saxon proprietatea temporară şi fiducia; sau, în materie de vânzare, vânzarea cu pact de răscumpărare; ori în materie de garanţii se reglementează garanţiile independente - scrisoarea de garanţie bancară şi scrisoare de confort. În ceea ce priveşte dreptul familie, căsătoria este supusă regimului convenţional, devreme ce soţii îşi pot stabili regimul comunităţii de bunuri prin contract. Evident, noul Cod civil este un progres; felul în care acesta se va „integra” în realitatea socială românească, modelând-o, rămâne de văzut. Este un moment istoric, însă felul în care societate românească a fost pregătită pentru a-l primi, lasă, consider, de dorit.
- Este necesară suplimentarea numărului de magistraţi şi grefieri pentru aplicarea noului cod?
- Cred că important nu este numărul, ci calificarea profesională a tuturor celor chemaţi să aplice normele conţinute de Noul Cod civil. Din păcate, sistemul educaţional din România, la toate nivelurile, îl ştim, este necorespunzător în ceea ce priveşte capacitatea de a ne oferi încrederea că specialiştii formaţi vor avea calitatea şi capacitatea de a face în aşa fel încât sistemul să funcţioneze fără sincope. Evident, în România, avem foarte buni specialişti, şcoala română de drept este una de calitate. Din păcate însă, pregătirea profesională continuă lasă mult de dorit.
- În cât timp credeţi că se vor vedea efectele pozitive ale codului?
- Îmi este teamă că până la constatarea efectelor pozitive, Codul va suferi modificări de substanţă. Ca mulţi alţi jurişti, îmi doresc ca acest act normativ să trăiască, cel puţin la fel de mult ca şi vechiul Cod civil, de la 1865. Sper că generaţiile de după noi să aibă satisfacţia că noi, generaţia actuală de autori şi de interpreţi (Napoleon spunea, după primele decizii pronunţate conform Codului civil francez de la 1804 că „avem un nou cod civil”) ai Codului le-am oferit un Cod civil care „să răspundă unor nevoi concrete şi, în acelaşi timp, să vină în întâmpinarea dinamicii vieţii sociale, constituindu-se ca un modelator al raporturilor interumane, oferind individului principii după care să îşi conducă viaţa, sub toate aspectele ei - spiritual, material, biologic şi, mai ales social. Codul civil este o oglindă a unui sistem social” (am citat de prefaţa Codului civil adnotat, apărută sub semnătura mea, idee preluată de autorii Expunerii de motive a noului Cod Civil. Sper de asemenea că acest cod să fie perceput ca unul ce oferă principii de drept natural (iar nu constante - cum se exprimă autorii săi în Expunerea de Motive a Codului), în jurul cărora să se structureze societatea românească.
