Domnul George S. ne scrie că părinţii săi au pierdut un act de proprietate şi nu ştie cum se poate obţine altul. „Părinţii mei au pierdut cu ceva timp în urmă actele de proprietate ale apartamentului în care locuiesc şi nu au păstrat nicio copie. Vă rog să-mi spuneţi în arhiva cărei instituţii aş putea găsi actul de proprietate sau măcar copia, pentru a putea face o copie legalizată. Menţionez că apartamentul este construit în 1966”.
Când afirmaţi că aţi pierdut actele casei excludeţi sau nu posibilitatea că ele să fi fost furate? Chiar şi în cazul în care le-aţi pierdut fără ca ele să fi fost sustrase de cineva, acest fapt trebuie declarat la Monitorul Oficial. O soluţie la problema dumneavoastră ar fi cea a eliberării unui extras din cartea funciară în care v-aţi înscris dreptul de proprietate.
Şantaj sau dreptate?
„Sunt reclamant-apelant într-o cauză comercială. În întâmpinarea depusă de partea adversă în apel invocă faptul că acţiunea mea ar avea un caracter şicanator şi aş folosi-o ca un instrument de şantaj. În acest context solicită instanţei să aplice riguros prevederile art. 723 Cod Procedură Civilă, fără să facă (sau să încerce cel puţin) dovada celor afirmate. Aş dori un comentariu pe marginea aplicabilităţii acestui articol”, ne scrie domnul Marian D, din Tecuci.
Stimate domn, art. 723 Cod Procedură Civilă prevede: "Drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. Partea care foloseşte aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite".
Partea cu care susţineţi că sunteţi în proces va trebui să dovedească faptul că acţiunea a fost introdusă abuziv. Totuşi acest motiv îl putea invoca în prima instanţă, nu în apel. Probabil că nu avea alt motiv. Orice articol poate fi invocat, dar cine îl invocă trebuie să aducă şi dovezi în susţinerea lui.
Custodia copilului minor
Domnul Dan Popa se luptă pentru a obţine custodia copilului şi nu ştie ce şanse are în acest sens. „Sunt în proces cu fosta soţie, avem două fete, una de 8 ani şi una de 14 ani. Cea mică a luat-o cu ea când a plecat iar cea mare a rămas cu mine. Cu cea mare am fost chemat să fie audiată în camera de consiliu pentru a opta cu cine vrea să locuiască şi m-a ales pe mine. Cea mică este la ea şi aş dori s-o iau şi pe ea.
Menţionez că soţia a fost plecată din ţară trei ani şi jumătate, iar fetele au fost crescute de mine. Eu le-am oferit cele mai bune condiţii, soţia de când a plecat cu fata cea mică a mutat-o la trei şcoli până acum şi locuieşte cu ea cu chirie şi nu are niciun venit. În plus nu are un comportament tocmai adecvat. În cazul în care nu o pot câştiga ce trebuie să cer pentru a avea dreptul să o văd?”
Dacă nu puteţi obţine şi fetiţa cea mică, puteţi solicita drept de vizitare. Dar cred că sunt şanse să o obţineţi dacă aveţi condiţii materiale şi de locuit sigure.
Oricum se va face o anchetă socială şi la dumneavoastră şi la soţie (acasă). Arătaţi că v-aţi ocupat de creşterea lor cât a fost plecată soţia, că acum nu are un venit sigur, că stă cu chirie, că a mutat fetiţa la trei şcoli, adică exact faptele reale, inclusiv cele referitoare la nesiguranţa copilului faţă de persoanele cu care intră în contact soţia. Iată ce spune art. 42 din Codul familiei Art. 42. – „Instanţa judecătorească va hotărî, odată cu pronunţarea divorţului, căruia dintre părinţi vor fi încredinţaţi copiii minori.
În acest scop, instanţa va asculta părinţii şi autoritatea tutelară şi, ţinând seama de interesele copiilor, pe care de asemenea îi va asculta dacă au împlinit vârsta de zece ani, va hotărî pentru fiecare dintre copii, dacă va fi încredinţat tatălui sau mamei”.
