„Viaţa liberă” a scris luni că la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi urma să fie organizată o videoconferinţă de către Parchetul Înaltei Curte de casaţie şi Justiţie la solicitarea Ministrului Justiţiei, ceea ce s-a şi întâmplat. Tema dezbaterii era controversata nouă lege a salarizării în Justiţie. Mai exact, procurorii şi judecătorii din toată ţara sperau să afle cam cum arată ultima formă a proiectului faimoasei legi, întrucât, până acum se străduiseră să conceapă şi să remită amendamente pe care le considerau legale.
Ei bine, ni s-a spus că, magistraţii n-au aflat nimic despre ceea ce îi interesa. Însuşi Cătălin Predoiu, ministrul Justiţiei, le-a transmis partenerilor de videoconferinţă că are în faţă o ciornă a acelei forme finale a proiectului amintit, dar că nici aceasta nu-i completă, aşa că nu poate să transmită mai multe detalii. Şi asta, culmea!, chiar în preziua în care acel ultim proiect trebuia să intre în vigoare.
Curat murdar!, cel puţin pentru preşedinţii de curţi de apel din ţară, procurorii generali de pe lângă aceste instituţii, preşedinţii de tribunale şi prim-procurorii de pe lângă acestea.
Aşadar, scopul întrunirii era unul informal cu privire la chestiuni concrete. În locul acelor date concrete cu privire la controversatele modificări, judecătorii şi procurorii s-au ales cu o muştruluială din partea ministrului Justiţiei cu privire la protest, pe care acesta l-a catalogat ca fiind inoportun şi de neînţeles, ca şi cum Cătălin Predoiu ar face parte dintr-o altă breaslă decât cea a „turmei” pe care „o păstoreşte”. Ministrul a cerut ca judecătorii şi procurorii să-şi reia activitatea, deşi n-a putut să le spună nimic despre rezolvarea problemei salariilor lor.
„Nu protestăm doar pentru salarii”
„Aş vrea, spunea Dinu Gâlcă, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, să se înţeleagă că protestul magistraţilor nu se referă doar la salarizare, aşa cum s-a încercat să se acrediteze, în scopul de a ne denigra în ochii opiniei publice”.
„Protestul vizează, de fapt, toate aspectele muncii noastre. Cele legate de buna funcţionare a Justiţiei, cum ar fi legislaţia incoerentă şi stufoasă; subfinanţarea sistemului în ceea ce priveşte o chestiune vitală cum ar fi asigurarea utilităţilor precum apă, curent electric, gaze; perfecţionarea personalului auxiliar şi a magistraţilor în centre de pregătire speciale; regândirea schemelor de personal, care sunt incomplete şi reduse numeric faţă de explozia fenomenului infracţional şi a creşterii numărului de procese; asigurarea unei salarizări decente, în conformitate cu importanţa socială a muncii şi cu locul pe care trebuie să-l ocupe Justiţia în societatea românească”.
