Academicianul, profesorul și istoricul Andrei Oțetea s-a născut pe 24 iulie 1894, la Sibiel, județul Sibiu. A urmat Liceul Catolic din Sibiu și Liceul "Andrei Șaguna" din Brașov. A absolvit studiile superioare la Paris, în 1922 obținând diploma de licență, iar în 1926 doctoratul în istorie. La întoarcerea în țară, a avut o activitate academică susținută, în calitate de profesor și cercetător, la universitățile din Iași și București.
A fost președinte al Comisiei Naționale pentru UNESCO și membru al Academiei Române. Specialist în istoria Evului Mediu și a epocii moderne, a elaborat numeroase lucrări, printre care: "Contribuții la problema Orientului", "Renașterea și Reforma", "Tudor Vladimirescu", "Renașterea", "Istoria poporului român".
Principala sa contribuție la dezvoltarea istoriografiei româneşti o reprezintă tratatul "Istoria României", fiind redactor responsabil al volumelor II și III. S-a stins din viață la Paris, pe 21 martie 1977, lăsând moștenire Bibliotecii Județene "Astra" Sibiu întreaga sa bibliotecă, ce conține peste 6.000 de volume de carte și peste 30.000 de manuscrise.
