„Creangă Land”, căsuţa copilăriei lui Nică, din Humuleşti, Casa Memorială „Veronica Micle”, Cetatea Neamţului… sunt tot atâtea argumente pentru o vizită, dacă nu un sejur, în oraşul Târgu Neamţ.
Pentru copii dumneavoastră, va fi, deopotrivă, şi o vacanţă minunată şi o lecţie pe viu, atractivă şi fascinantă de istorie, şi de limbă şi literatură română. Pe scurt o lecţie practică şi fascinantă de românism.
E drept, în lumea bakuganilor, şi a pokemonilor, Amintirile din copilărie, romantismul iubirii dintre Mihai Eminescu şi Veronica Micle parcă îşi mai pierd parcă din strălucirea aurei. Important este însă, că pe Cetatea Nemţului, de-a dreapta bourului moldav flutură mândru drapelul UE.
Humuleşti
Doar doi lei, atât costă să treci pragul de lut al Casei Memoriale „Ion Creangă”. Cărţile marelui scriitor parcă se deschid dinaintea ochilor. Recunoşti pe rând, toate obiectele care au făcut deliciul „Amintirilor” – copăiţa de lemn, cuptorul, motoceii cei roşi, furca, vârtelniţa, oalele de lut, ceaslovul, scăunelele şi măsuţa joasă, din lemn la care a ospătat cândva Nică!
Şi parcă auzi un glas susurându-ţi la ureche: „Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieţii, de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie!”. Şi ţie, vizitatorule!
Creangă Land
Parcul Tematic „Creangă Land” te invită, cu numai un leu, în lumea personajelor lui Creangă. Micuţ, teribil de kitschos, parcul exercită o atracţie extraordinară pentru copii şi părinţi. E un fel de „Dracula Land” sau mai bine spus o replică a muzeului „Madame Tussaud”, varianta băştinaşă.
Zgârcita mătuşă Mărioara, Smărăndiţa Popii, ursul păcălit de vulpe, lupul şi capra cu trei iezi, Fata babei, cuptorul şi fântâna fermecate, sunt toate acolo. Te cam apucă tristeţea când vezi iezii împăiaţi, vulpea şi ursul năpârlind mâncaţi de molii, manechin(uit)ele prăfuite, dar e bine că există!
Acasă la Veronica Micle
De la Creangă, treci Ozana cea frumos curgătoare, care nu mai e demult limpede ca cristalul, şi o ţii tot înainte, apoi faci la dreapta, până ajungi acasă la Veronica Micle. Ghida abia aşteaptă să-ţi spună povestea fiecărui obiect din casă, şi să-ţi vorbească despre iubirea dintre Mihai Eminescu şi Veronica Micle, şi să insiste pe faptul că poeta era o femeie pe cât de frumoasă, pe atât de inteligentă a timpului ei, pizmuită aprig de doamnele societăţii.
Rochia delicată, neagră, prinsă în cui lângă pălăria cu voalul îngălbenit de vreme pare că o aşteaptă pe Veronica să o îmbrace şi să plece. Cufărul uriaş, de călătorie este pregătit de drum. În încăperea alăturată, la biroul de epocă, în călimară, cerneala s-a uscat demult. Veronica Micle îşi doarme somnul de veci la Mănăstirea Văratec.
Cetatea Neamţului
Cetatea Neamţului, ridicată pe o stâncă din sudul culmii Pleşului ridicată în timpul domniei lui Petru I Muşat, refăcută şi amplificată de Ştefan cel Mare, se vede aproape din orice loc al liniştitului Târg. Nu-i simplu să urci pieptiş drumul până sus la Cetate.
Biletul de intrare costă 10 lei de persoană, dar merită să vezi imensa fortăreaţă care a rezistat ungurilor, turcilor, a fost apărată eroic, şi cucerită după patru zile de asediu de „polecii” în frunte cu regele Sobieski.
Păcat că la intrare, în loc de reproduceri ale unor mărturii din vremea domnitorilor românim găsim reproduceri ale monedelor din istoria Marii Britanii. Steagul UE flutură mândru lângă stema Moldovei.
