Am îmbătrânit şi parcă nu mai ţin minte cum am încheiat tableta de ieri. A, ştiu, fredonam că libertatea de exprimare nu-i totuna cu imprecaţia or calomnia, chiar dacă nu mulţi ar fi în stare să le delimiteze. Ştiu, de asemenea, că vă mărturiseam o compatibilitate doar parţială (dacă e oximoron, mi-l pun în ghiveci şi-l mai ud din când în când) cu desenele celebrilor caricaturişti de la Charlie Hebdo. Cele mai reuşite opere ale lui Charb, Wolinski şi Cabu erau distribuite în lumea virtuală, iar de aici se înţelege că nu le vizitam niciodată plaftorma de Internet şi că, de multe ori, mă holbam precum felina domesticită la recenzia de film.
Încă n-am desluşit hăţişurile politichiei autohtone, darămite pe cele din Hexagon, însă mi-s consumator de cartoons-uri. Şi am devorat aproape toată seria Tetelu, din fosta Academie Caţavencu, Tetelu fiind cam singurul autor de caricaturi din România care se lua la trântă cu Dumnezeu: poante în scris, ipostaze considerate neruşinate, Cel de Sus putând fi lesne confundat cu Hugh Hefner sau Cristian Ţânţăreanu... Cinstit, peste bancurile cu Atotputernicul am trecut ca TGV-ul prin haltă, nutrind speranţa că în episodul următor am să mă tăvălesc de râs la glume care nu includ divinitatea. Aşadar, îl băşcălea pe Creator şi n-am să le dau explicaţie ateilor de ce trebuie să existe o limită în toate, sacrul în faţa căruia să nu mai pălăvrăgim, să nu ne dăm mai deştepţi decât vărul evoluat al pacientului darwinian. Şi, ho, pupili ai ştiinţei şi tehnicii, n-am calificat astfel gestul asasinilor din centrul Parisului, nicio religie din lume nu poate accepta crima!
Oricât de mult s-ar frământa oamenii fără niciun Dumnezeu, nu pot accepta caricaturizarea Sfintei Treimi într-un context pornografic, aşa cum Charlie Hebdo şi-a permis de câteva ori. Nu pot tolera asta (mama, bunica mi-au inoculat respectul faţă de providenţă) şi ignor opera, nu pun mâna pe Kalaşnikov, la fel cum îi doresc viaţă îndelungată şi inspiraţie fără frontiere lui Tetelu, alias Dragoş Muşat.
E păcat că suişul şi coborâşul (ordinea e aleatorie) unei entităţi naşte fanatici în ambele tabere, dar şi mai păcat este că nişte oameni au murit violent, şi nu de bătrâneţe.
Citeşte şi: Je Suis...
