În ultimele zile m-a trimis GPS-ul vieţii prin câteva locuri din ţară, asta însemnând că a trebuit să alimentez la benzinărie mai des decât aş face-o în mod normal. Am ajuns la prima pompă, apoi a doua şi a treia, cred că am bifat-o şi pe cea de-a cincea, toate distincte - nicio legătură de rudenie între ele, doar benzina fără plumb scuipată în rezervor le-ar alinia într-un fel.
Am crezut că m-am urcat la volan cu capsa pusă. La primul stabiliment galben de pe marginea drumului, am ajuns la casă şi, în loc să mi se ofere destul de agresiv snickersul zilei (e drept, n-am mai fost întâmpinat de ceva vreme cu batoane de ciocolată şi biscuiţi la promoţie), am zărit o poliţă plină de CD-uri. Traversăm o perioadă deloc statornică din punct de vedere tehnologic - azi asculţi muzică pe stick, mâine te trezeşti cu intrare USB chiar lângă ureche, Doamne fereşte! Cine naiba cumpără, bă, CD-uri?, mi-am zis destul de sigur pe mine, aproape că voiam să-l ironizez pe albastrul cu şapcă din faţa casei de marcat. Am aruncat încă un ochi şi, ce să vezi, CD-ul nu era singur, avea şi fraţi, iar pe acest neam de plăci ale mileniului al III-lea zâmbea o galerie de bronto-lăutari, figuri pe care, în mod normal, ar trebui să le regăseşti în revista „Poliţia vă informează” sau „Am primit de la Miliţie”.
Chipurile lombroziene de pe copertă erau susţine de titluri bine alese, ceva de genul: Chef de pomină, volumul 2, sau Veselie cu manele etc.
Am zâmbit, chiar mă distrasem în faţa unui asemenea produs, dar am revenit la peco. A doua zi. Şi tot la casă mi-a fost distrasă atenţia - aceeaşi pletoră de chipuri cu potenţial infracţional servea distracţie la 15 sau 19 lei. Manele pe săturate, bucată cu bucată... Hm, înseamnă că se caută şi aşa ceva prin benzinării, nu numai reviste de pierdut vremea, lichid de săpunit parbrizul sau sucuri pe bază de aloe vera.
Deja, la al treilea puţ de carburant, când Salam şi Guţă m-au speriat cu strungăreaţa lor din poziţia „dedicaţie pentru toţi prietenii mei care nu mi-s duşmani” (redundanţă? fiţi serioşi, licenţă poetică, bre), m-am umplut de luciferi.
(va urma)
