„Ce-i mai tare ca Shogunul şi mai iute ca Lăstunul? – Troleibuzul 101!” Aşa suna ghicitoarea anului 1989 pentru gălăţeni. Pentru necunoscători, „Shõgun” este renumitul roman al scriitorului James Clavell, vândut pe sub mână şi doar cu pile în fostul regim, iar „Lăstunul” – minusculul autoturism Dacia 500, produs la Timişoara şi botezat după numele zveltei păsărici. Legenda urbană spune că ştirea despre introducerea troleibuzului în municipiul Galaţi a fost difuzată şi la „Telejurnalul” TVR, mijlocul de transport fiind filmat cum se deplasează pe străzi doar din spate. Motivul? Din faţă era tras de un tractor, pentru nu era curent în fire. Cert este că troleibuzul a fost introdus pe traseele oraşului în cinstea marii sărbători de la 23 august, iar astăzi se împlinesc 25 de ani de când gălăţenii circulă cu el. Iată cum a evoluat povestea troleibuzului gălăţean în acest sfert de veac.
„La Galaţi s-a pus în funcţiune troleibuzul”
Aşa se intitula ştirea publicată de ziarul „Viaţa Nouă” în colţul primei pagini, care anunţa: „Începând de astăzi, 20 august 1989, Galaţiul dispune de un nou şi modern mijloc de transport în comun – troleibuzul. Traseul pe care vor circula troleibuzele, în lungime de 10,4 km de cale simplă, este: Centru – Microraionul 19. De reţinut din partea publicului călător: troleibuzele sunt dotate cu un sistem de condiţionare a pornirii motoarelor în funcţie de închiderea uşilor”. Aluzie fină la faptul că transportul în comun era atât de aglomerat încât gălăţenii erau nevoiţi să călătorească inclusiv buluciţi pe scară!
Chiar în măreaţa zi de 23 august 1989, în colţul paginii a treia era publicată o fotografie a unui troleibuz surprins în staţie, cu explicaţia: „Troleibuzul pus în funcţiune în zilele premergătoare marii noastre sărbători naţionale”.
Evoluţia parcului de trolee
Potrivit datelor furnizate de directorul SC Transurb, Genica Totolici, transportul urban a înregistrat o evoluţie remarcabilă la începutul secolului al XX-lea când, pe 14 august 1900, a fost inaugurată prima linie de tramvai electric din oraşul Galaţi. „Ca o consecinţă a preocupărilor pentru economisirea carburanţilor, în anul 1989 au fost introduse primele linii de troleibuz, începutul fiind făcut cu trei troleibuze ce circulau pe traseul Microraion 19 – Centru, în cinstea zilei de 23 august”, ne-a transmis operatorul public de trasport.
Evoluţia parcului de troleibuze din 1989 până acum a fost oscilantă. Dacă în 1989 erau trei troleibuze, în 1990 numărul lor a ajuns la 15, pentru a creşte la 22 în anii 1993 şi 1996. În 1999 rămăseseră în cursă doar 17 troleibuze, care au devenit 19 în 2001. Un an mai târziu, numărul lor s-a redus la 13, pentru a scădea, drastic, în 2003, la doar trei. Din 2008 şi până acum, doar 13 troleibuze slujesc transportul public de persoane. Reţeaua electrică de tracţiune urbană la troleibuze a fost pusă în funcţiune în 1989 doar pe traseul Microraion 19 - Centru, 10,8 km de cale simplă, şi ajunge acum la 25,4 km de cale simplă.
BERD, vrem trolee noi!
La 25 de ani de la introducerea troleibuzelor în Galaţi, Primăria negociază cu Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare un împrumut de 5,2 milioane de euro (cu TVA), pentru achiziţia a 14 troleibuze. Problema e că firul de contact vechi se rupe mereu pentru că a depăşit durata de exploatare şi nici nu suportă o creştere a numărului de vehicule electrice. Aşa că reprezentanţii BERD au cerut municipalităţii să expertizeze starea tehnică a reţelei şi să stabilească valoarea investiţiei de reabilitare. Cât despre troleibuze, au impus ca ele să fie performante, de la producători din Uniunea Europeana, recunoscuţi.
Până atunci, ne uităm cum se târăsc troleibuzele pe arterele oraşului şi recunoaştem că e valabilă poanta din '89: ce-i mai tare ca Shogunul şi mai iute ca Lăstunul? Troleibuzul 101!
Amintiri din Epoca de Aur
"Eram elevă şi îmi amintesc că de la 15 septembrie '89 am mers cu troleibuzul la şcoală. Era o adevărată bătălie să călătoreşti cu ele pentru că erau noi, arătau foarte bine, şi toată lumea îşi dorea să urce. Erau mai mici decât cele din Bucureşti, dar aveau un spaţiu ca o gheretă rezervat pentru taxatoare. S-a renunţat la taxatoare pentru că era nedrept ca ea să stea comod în vreme ce restul călătorilor abia răsufla în înghesuială. Pentru noi, elevii, era competiţie să ocupăm acel spaţiu rămas gol. Gălăţenii au învăţat repede şi ce dispozitiv să acţioneze ca troleibuzul să pornească şi cu uşile deschise", îşi aminteşte Anca-Mihaela.
Citeşte şi: Noua "hartă" a TRANSPORTULUI PUBLIC local/ Fără MAXITAXI pe Brăilei şi Domnească!
