Furnicile se suie pe degetele drepte,
furnicile se suie pe degetele stângi...
toate mi-aduc n-aminte cea mai curată vreme,
când căutam cărarea, când căutam (pe brânci)
o cale spre lumină, spre-acel Ceva deschis:
un vârf, un sus, o rază, o frânghie, o scară...
şi nu eram aproape... şi nu eram departe...
mi se părea urcare-ntr-un fel de paraclis...
părere că (în veacuri) nimic nu mai pogoară
să ia moarte din viaţă, să ia viaţă din moarte!
Furnicile se suie spre inimă, spre ochii
închişi cu ne/răbdare, cu somn şi vis frumos...
ce sfântă înălţare şi râvnă-n toate-aceste
strădalnice mărunte!... nu ştiu că n-au întors,
nu ştiu că-nsufleţirea de/mersului în sus
e plină cu primejdii, cu piedici până-n capăt...
dar merg fără hodină... şi caută, şi scurmă...
şi plusul cere minus, şi minus cere plus...
ce crudă amăgeală!... ochii s-opriţi sub lacăt:
şi nici o cheie-n faţă, şi nici o cheie-n urmă!
