Seceta ne SCUMPEŞTE fructele! Gălăţeanul de rând, la mâna samsarilor

Seceta ne SCUMPEŞTE fructele! Gălăţeanul de rând, la mâna samsarilor
Evaluaţi acest articol
(6 voturi)

* Pomilor fructiferi nu le merge bine pe secetă accentuată, nici măcar dacă sunt irigaţi din belşug * Arşiţa prelungită pune sub semnul întrebării chiar şi producţia de anul viitor * Când pomicultorii gălăţenii n-au marfă, precupeţul scumpeşte fructele cât vrea el


O fi sănătos să mâncăm zilnic fructe din belşug, dar ca să facem asta ar trebui să ne şi permitem să le cumpărăm. Dacă nu iarna, când toate vegetalele sunt scumpe, atunci măcar vara şi toamna, când e sezonul lor. Din păcate, seceta accentuată, care le-a scos deja peri albi fermierilor, are toate şansele să ne afecteze şi pe noi, gălăţenii de rând. Şi nu peste un an sau doi, ci chiar începând de zilele astea! Motivul? Odată ce producătorii locali îşi vor vinde puţinele fructe pe care le recoltează, importatorii vor avea mână liberă să-şi vândă marfa adusă din ţări străine la preţ mai mare. E drept că gălăţeanului n-o să-i convină, la început, dar până la urmă tot o să umble la portofel şi o să cumpere, aşa scump, cum o să dea precupeţul. Chiar dacă nu mai rămânem cu o leţcaie în buzunar, de mâncat tot trebuie să mâncăm, nu-i aşa?

"Seceta de anul acesta se va simţi şi la anul!"

Mai multe detalii despre efectul pe care seceta îl are asupra livezezilor gălăţene ne-a oferit cercetătorul ing. Dragostina Brăilescu, care are, la Lieşti, livadă de meri şi pepinieră pomicolă. "Evident, seceta afectează şi livada la modul serios. Să luăm exemplul livezii de meri. Când e secetă îndelungată, merele cad din pom înainte de vreme şi nu mai ajung să fie valorificate aşa cum ar trebui. Un alt efect deosebit de serios al secetei se face simţit în livadă în perioada iulie-august, când din cauza condiţiilor nefavorabilee este afectată diferenţierea mugurilor floriferi. Afectarea mugurilor înseamnă că - după ce ai avut un an în care ţi-au căzut multe mere, cauzându-ţi pierderi - nici la anul nu vei face producţia de care ai nevoie. În cazul meu, totuşi, n-am de ce să mă plâng. Am reuşit să fac producţie bună, în acest an", apreciază ing. Dragostina Brăilescu.

Primul păgubit în cazul pierderilor consistente din livadă este fermierul. El e cel care a investit mii, zeci de mii sau chiar sute de mii de euro în înfiinţarea livezii şi cel care a aşteptat răbdător până la cinci ani, să-şi vadă pomii intraţi pe rod. În toţi aceşti ani scurşi de la înfiinţare până la intrarea pe rod, fermierul a investit în întreţinerea pomilor. Şi iarăşi a investit. Or, e împovărător să vezi cum, după atâta amar de cheltuială, nici când ţi-a intrat livada pe rod nu ţi se întorc banii!

Gălăţeanul de rând, la mâna samsarilor

Pe lângă fermier, însă, la fel de mult pierde şi omul de rând, de pe urma pagubelor pe care seceta le cauzează în livezile gălăţene. Motivul? Preţul fructelor, pe piaţă, este reglat de producătorii autohtoni. "Să vă dau exemplul livezii mele. Am măr bun, din soiurile de iarnă: Idaret, Golden, Florina, Ionatan şi Starkinson. Eu vând kilogramul cu 2 lei. Am depozit, aşa că pot să vând în timp, nu sunt nevoită să-mi lichidez stocul la recoltat. Şi vin să cumpere de la mine din toată zona: de la Galaţi, de la Tecuci şi chiar mai de departe. Cât timp am avut eu ce vinde, merele importate se vindeau şi ele pe la 2,5 lei kilogramul. Ca importator, n-ai cum să ceri mult mai mult decât cere producătorul autohton. Dacă ai cere, n-ai vinde. Or, cum am terminat eu merele, preţul kilogramului de măr importat a sărit la patru lei", ne-a explicat inginera Dragostina Brăilescu.

Livezile s-au "topit" sub ochii noştri

Avem, în judeţ, 739 de hectare de livadă, potrivit datelor Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR) Tecuci. Dintre acestea, livezile de măr ocupă 193 de hectare, cele de prun 172 de hectare, cele de cireş şi vişin 264 de hectare, cele de cais 44 de hectare, cele de piersic 43 de hectare, cele de nuc şapte hectare şi cele de gutui opt hectare. Cele mai întinse livezi se află, din datele DADR, la Tecuci, respectiv 80 de hectare de cireş şi vişin, la care se adaugă 51 de hectare cu prun şi alte suprafeţe mai mici cu măr şi cais. Alte localităţi cu suprafeţe importante de livezi sunt: Munteni (44 hectare de cireş şi vişin şi 13 hectare de prun), Lieşti (12 hectare de măr, 14 hectare de prun, trei hectare de cireş şi vişin, 3,5 hectare de cais).

Vi se pare mult sau puţin? Noi vă spunem că e o suprafaţă nesemnificativă, în comparaţie cu aceea pe care o aveam, la nivel judeţean, pe vremuri. În 1990, spre exemplu, aveam pe rod 2.307 hectare de livadă. Cifrele arată că, în 25 de ani, am pierdut 1.568 de hectare de livadă. Parte dintre pomii care ne hrăneau pe vremea comunismului au ajuns lemn de foc. Alţii au intrat în pământul ajuns pe mâna  traficanţilor de terenuri agricole. Iar alţii s-au uscat, pentru că ţăranul n-a avut bani, la timp, ca să mai facă livadă.

Odată cu suprafaţa totală a livezilor pe rod din judeţ, a scăzut şi producţia de fructe. În 1990, producţia de fructe depăşea 30.347 de tone. Am fi mâncat toţi câte un fruct din livezile gălăţene! Din păcate, n-a fost să fie. Se ajunsese ca, în 2012, să se raporteze o producţie de doar 10.092 de tone. Iar de atunci, lucrurile au mers tot mai prost, astfel că, în toamna lui 2013, producţia totală de fructe raportată de producători către DADR Galaţi era de doar 2.352 de tone, iar în toamna lui 2014, de 2.485 de tone.

Potrivit inginerei Dragostina Brăilescu, efectele secetei nu fac decât să-l descurajeze pe pomicultorul tânăr, pe umerii căruia apasă o uriaşă povară: dacă ani la rând nu reuşeşte să obţină producţie bună, nici nu prea are puterea de a-şi susţine livada şi, uneori, renunţă să o mai exploateze.

Preţul fructelor, la zi

Fructele au preţuri dintre cele mai variate, în pieţele gălăţene. Merele mici şi cam acre se dau cu puţin peste doi lei. Preţul piersicilor începe de pe la 2,5 lei şi ajunge la 3,5 lei. Preţul merelor mari şi gustoase ajunge şi la 4,5 lei, iar cele din soiul Starkinson (cunoscute şi după de numirea populară „bot de iepure”) sunt chiar mai scumpe de atât. Prunele sunt doi lei sau 2,5 lei.

În mod normal, preţurile ar trebui să scadă, pe măsură ce piaţa este alimentată (via piaţa de gros din strada Basarabiei, în proporţie de 70 la sută) cu fructele din recolta proaspătă a acestui an. Din păcate, dacă această recoltă se va termina repede, preţul riscă să explodeze.

Foto-arhivă "Viaţa liberă"

Citit 3754 ori Ultima modificare Sâmbătă, 22 August 2015 08:53

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.