A fost pictor, scenograf şi profesor universitar din România şi a trăit în perioada regalităţii în atmosfera culturală europeană, în apropierea unor artişti uriaşi precum Klee, lucrând scenografii pentru Gide sau Pirandello! Sub comunişti, a avut tupeul de a promova cubismul, gen de artă nonconformist, considerat chiar „decadent” şi „imperialist”, în opoziţie cu realismul dogmatic de tip sovietic şi „realismul socialist”, realizat în perioada relativului „dezgheţ” cultural de după moartea liderului comunist al ţării, Gheorghe Gheorghiu Dej. Poate şi pentru că, numit director al Muzeului de Artă al României - recunoscut astfel pentru faima internaţională încă de pe vremea mişcărilor socialiste din Germania de după Primul Război Mondial - a reuşit să expună în continuare o artă îndrăzneaţă. Ca pictor, la tinereţe a aderat la curentul Constructivismului, trece apoi la un modernism moderat. Face pionierat, utilizând de pildă colajul. A fost şi un grafician de marcă, ilustrând cărţi şi reviste.
Un artist excelent cotat
În 2012, casa de licitaţii de artă Artmark vindea cu 44.000 de euro lucrarea lui Maxy întitulată „Construcţie umană”! Un membru al aceluiaşi curent, Victor Brauner (l-am prezentat recent în aceeaşi rubrică de ziar), găzduit de acelaşi muzeu gălăţean, este artistul plastic român cel mai bine vândut în străinătate (în 2003 i se vindea o lucrare cu 700.000 de euro), figurând, după capul de listă, Brâncuşi, în topul celor mai valoroşi (mai vânduţi) 100 de plasticieni români, întocmit recent de către revista „Capital”. Mai puţin cunoscut în ţara sa, „Maxy” se bucură şi de mai multă binemeritată recunoaştere internaţională.
Muzeul Brăilei deţine foarte multe lucrări ale brăileanului, dar din lipsă de spaţiu expoziţional acestea şi altele nu au putut fi expuse până acum câţiva ani, scria în 2010 Cristina Dosuleanu în „Vocea Brăilei”: „Cele mai valoroase colecţii ale muzeului sunt de artă avangardistă, constituite din sute de lucrări ale artiştilor Max Herman-Maxy şi Mimi Şaraga-Maxy, o singură lucrare putând fi evaluată la 500.000 de euro. De la Max Hermann-Maxy muzeul are în colecţiile sale 121 lucrări de pictură, grafică şi piese de artă decorativă proiectate şi realizate între 1924-1934: covoare, mobilier, obiecte utilitare din metal, legături de carte”. Situaţia tristă a lipsei de spaţiu expoziţional suficient loveşte însă acum şi Galaţiul, cu un muzeu de artă înghesuit într-un spaţiu suficient pentru o galerie de artă, nu şi pentru depozitarul unui patrimoniu atât de valoros!
Artist al marii avangarde româneşti - spune muzeograful Andreescu
Muzeograful Gheorghe Andreescu, de la Muzeul de Artă Vizuală, ne-a oferit o descriere minuţioasă a tabloului în ulei pe PFL de dimensiuni mari – 100/70 cm.: „Titlul: „Compoziţie” Autor: Maxy Max Hermann. Născut: 1896 la Brăila. Decedat: 1971 la Bucureşti. Tehnica: tehnică mixtă, ulei, colaje volumetrice, amestecuri lemnoase şi nisipoase, fragmente textile şi de broderie, de oglindă. Datat 1966, semnat şi datat dreapta jos. Lucrare de mare valoare artistică, în care sunt înglobate elemente ale modernităţii epocii, atribute ale profesionalismului, vaste cunoştinţe tehnologice, o bogată şi fecundă imaginaţie creatoare.
Pictura se află în colecţia Muzeului nostru din perioada când se făceau achiziţii de către Ministerul Culturii şi acesta, la rândul său, repartiza, pe importantele centre muzeale din ţară, opere de pictură, grafică, sculptură, artă decorativă, îmbogăţind astfel patrimoniul de artă contemporană cu creaţii ce ilustrau „realizările” vechiului regim [comunist, n. red.], dar şi valoroase opere de artă ale unor mari personalităţi artistice, ca în cazul operei de faţă.
Lucrarea, portret compoziţional cu mâini, reprezintă o construcţie umană feminină, tratată în manieră cubistă, în culori tari, dominând violetul, negrul vibrat, tonalităţi de verde şi albastru închis, puţine străluciri de alb şi griuri calde, ce dinamizează compoziţia cromatic şi grafic.
Compoziţia se înscrie într-o arhitectură, într-o geometrie inteligent şi echilibrat realizată, suprapunerea colajelor şi a volumetriilor contribuind la obţinerea unor plasticităţi sporite. Contururile cu negru subliniază şi delimitează suprafeţele colorate, intrând în armonie cu ansamblul – factori generatori de valoare şi geniu.
Lucrarea se află în expunerea permanentă a Muzeului de Artă Vizuală Galaţi încă de la începuturi şi completează în mod strălucit epoca marilor realizări ale avangardei româneşti, autorul fiind unul dintre exponenţii de bază a acestor tendinţe şi lucrările acestuia reprezintă una dintre atracţiile majore ale muzeului nostru”, ne mai spune plasticianul Gheorghe Andreescu, curator al multor expoziţii pe teme mari, ce au cuprins artişti români şi străini de renume.
Max Hermann Maxy , brăileanul care a condus Muzeul de Artă al României
Max Hermann Maxy sau M. H. Maxy, pictor, scenograf şi profesor universitar, născut la Brăila, ajunge cu familia încă din copilărie la Bucureşti. Îi are profesori pe marele Frederic Storck (autorul statuii lui Eminescu de la Galaţi) şi pe celebrul gălăţean Camil Ressu (fiul primarului teilor gălăţeni Constantin Ressu) la Şcoala de Arte Frumoase din capitală.
Maxy a luptat în Primul Război Mondial şi în 1920 are o primă expoziţie, la Iaşi, cu scene de război. Studiază la Berlin. E membru în numeroasa grupare Novembergruppe, de orientare socială, romantic-revoluţionară (numele vine de la revoluţia bolşevică începută în noiembrie 1917) şi expune alături de extraordinarul Paul Klee, la galeriile ”Der Sturm”.
Expune mai târziu, în ´24, alături de Brâncuşi, Klee, Marcel Iancu, brâncuşiana Miliţa Petraşcu sau Brauner, în expoziţia internaţională generată de grupul „Contimporanul”, dovedind că şi spiritualitatea noastră poate fi un centru de propagare artistică internaţională.
Max Hermann Maxy rămâne foarte important şi ca fondator: în 1924 creează Academia de Artă Modernă şi Decorativă. Este cultivat aici spiritul grupării moderne Bauhaus, o şcoală artistică îndrăzneaţă, care susţinea modernitatea, „ideea unităţii de stil dintre toate formele artei”. Academia devine Studioul de Artă Decorativă şi promovează Art Deco-ul - un stil distilat al artei plastice, cu linii drepte, zvelteţe, stilizări, în arhitectură utilizând avantajele betonului armat lansat de şcoala arhitectului inovator Le Corbusier (în acelaşi timp urbanist, sculptor, pictor, realizator de mobilier, teoretician - un Brâncuşi al arhitecturii, un pionier).
Fondator al unei reviste de avangardă, Maxy a semnat şi la Paris scenografia la piese de Pirandello şi Gide. A primit, pentru artă decorativă, Medalia de aur la Expoziţia Internaţională de la Barcelona din ´29! În ´41, în plin antisemitism de stat, el are curajul să preia conducerea Teatrului evreiesc „Baraşeum” din Bucureşti, ca director, conducând alături de regizorul Alexandru Finţi şi de actriţa Beate Fredonov. Tot atunci a fost şi profesor la Şcoala de Artă pentru Evrei, o şcoală privată pentru tinerii excluşi din motive rasiale.
În 1949 a fost numit chiar director al Muzeului de Artă al României şi profesor universitar la Institutul de Artă Plastică „Nicolae Grigorescu”.
Foto: Maxy (al doilea din stânga, primul fiind Tristan Tzara, co-fondatorul român al dadaismului), în 1923
