* Strategiile de termoficare pentru care municipalitatea a achitat, în acest mandat, peste 50.000 de euro zac în sertare, la fel ca şi protocolul CET privind crearea societăţii integrate pentru producerea, transportul şi distribuţia agentului termic * Şi "recensământul caloriferelor", de 150.000 de lei, a rămas la stadiul de intenţie * Anul viitor, autorităţile ar putea să pună cruce sistemului public de încălzire, dacă declaraţiile nu vor fi înlocuite de fapte
"Trebuie să", „vom face”, „urmează să”, „am discutat”, „intenţionăm”, „credem că”, „vrem să” şi, în final, „dacă nu...”. Acestea sunt cuvintele de ordine care au marcat anul 2015, la Galaţi, în materie de termoficare. Autorităţile au demonstrat că nu duc lipsă de idei, intenţii sau planuri pentru a repune pe picioare sistemul centralizat de termoficare, însă continuă să aibă serioase probleme în transpunerea lor în realitate.
Aşa se face că, după aproape un an de la "Strategia locală de alimentare cu energie termică a municipiului Galaţi", aprobată, în luna ianuarie, de Consiliul Local (prin HCL nr. 3/2015), municipalitatea, Calorgal şi Electrocentrale (CET) nu au reuşit să facă vreun pas concret sau să parafeze vreun document care să le garanteze celor circa 100.000 de gălăţeni, care depind de sistemul public, că autorităţile îşi doresc să menţină în funcţiune sistemul, ba chiar să-l redimensioneze şi să-l modernizeze, două condiţii necesare pentru eficientizarea serviciului, care acum este supradimensionat, învechit şi generează pierderi colosale.
Mai bine de trei luni fără apă caldă
Anul 2015 va fi, cu siguranţă, greu de uitat! După ce mulţi dintre gălăţeni au experimentat traiul lipsit de apă rece (din cauza sistărilor operate de Apă Canal, pe fondul datoriilor asociaţiilor de proprietari), a venit rândul celor racordaţi la sistemul public de termoficare să fie obligaţi să supravieţuiască, mai bine de trei luni, fără apă caldă menajeră. Aşa s-a ajuns în situaţia în care multe apartamente din oraş nu au mai fost alimentate, simultan, nici cu apă potabilă şi nici cu apă caldă menajeră.
Cele mai sumbre scenarii şi atenţionări ale Electrocentrale, semnalate încă din toamna anului 2014, s-au confirmat la finele lunii marti 2015e, când conducerea societăţii a anunţat că intră în conservare şi îşi trimite angajaţii în şomaj tehnic, în condiţiile în care Romgaz urma să sisteze, de la 1 aprilie, livrarea de gaze naturale către CET, din cauza datoriilor Apaterm. Ceea ce s-a şi întâmplat.
La acel moment, conducerea CET anunţa că poartă negocieri cu municipalitatea pe marginea unui protocol care să permită investiţii într-un cazan de apă fierbinte, amplasat în Ţiglina II, cu ajutorul căruia să fie asigurată apa caldă a gălăţenilor pe timpul verii şi a readus în discuţie crearea societăţii integrate de producere, transport, distribuţie şi furnizare a agentului termic în municipiu.
În prima jumătate a lunii aprilie, primarul Marius Stan anunţa că a descoperit, la CET Brăila, aflată în lichidare, un cazan de apă fierbinte, scos la licitaţie, care le asigura apa caldă celor din oraşul vecin în sezonul cald. Asta după ce planul edilului de a prelua CET a fost sortit eşecului, la fel ca şi cel privind instituirea situaţiei de urgenţă pe termoficare. În final, după numeroase declaraţii şi discuţii pe tema achiziţionării cazanului, dar şi criticilor venite din partea municipalităţii cu privire la condiţiile impuse de creditorii CET (Romgaz şi Transgaz), în speţă scrisoarea de garanţie bancară, autorităţile au anunţat, în luna iunie, că apa caldă va fi produsă cu abur furnizat de ArcelorMittal Galaţi. Iar convenţia încheiată cu ArcelorMittal, valabilă iniţial până la finele lunii septembrie, când CET ar fi trebuit să îşi reia activitatea, a tot fost prelungită până în luna noiembrie, când a fost repus în funcţiune sistemul de termoficare.
Cu toate acestea, CET a subliniat că achiziţia cazanului va trebui totuşi făcută, pentru a asigura apa caldă menajeră a oraşului în verile ce vor urma!
Studiul caloriferelor şi creditul de 20 de milioane de lei
În luna august, când autorităţile încă nu ştiau cum vor reuşi să furnizeze căldură în sistem centralizat, aleşii locali au alocat 150.000 de lei pentru ceea ce am numit "recensământul caloriferelor", un studiu care ar fi trebuit să determine câte apartamente mai sunt branşate la sistemul centralizat şi ce-şi doresc de fapt cei captivi. În luna septembrie, reprezentanţii Primăriei ne declarau că se află „în faza premergătoare demarării procedurilor de licitaţie pentru atribuirea realizării studiului”, iar de atunci nu s-a mai amintit de acest proiect. Cum nu s-a mai spus nimic nici despre cele două strategii de termoficare, pentru care actuala administraţie a plătit peste 50.000 de euro.
După cum ştiţi, pentru sezonul rece 2015-2016, căldura şi apa caldă în sistem centralizat sunt asigurate prin creditul de 20 de milioane de lei, contractat de municipalitate, întrucât creditorii CET, Romgaz şi Transgaz, au impus plata în avans a combustibilului, condiţia majoră pentru ca Electrocentrale să-şi reia activitatea de producere de agent termic. Însă acestea nu sunt singurele costuri suportate din bugetul local pentru menţinerea în funcţiune a sistemului de termoficare. Cum Calorgal, la doar câteva luni de la pornirea activităţii, înregistrează pierderi (cu acordul aleşilor locali!), în urma furnizării de apă caldă pe baza aburului primit de la ArcelorMittal, Consiliul Local a alocat 3,35 de milioane de lei pentru acoperirea parţială a găurii (din cele 5,2 milioane de lei, solicitate iniţial). Pe lângă aceste sume, municipalitatea a mai alocat aproximativ 10,5 milioane de lei pentru termoficare, întrucât de banii din împrumut a beneficiat abia la începutul lunii decembrie.
Rămâne, însă, întrebarea ce se va întâmpla cu sistemul centralizat după încheierea actualului sezon rece. Mai ales că demisia directorului Calorgal (la cererea primarului), Cristian Istrate, nu schimbă cu nimic nevoia de apă caldă şi căldură a zecilor de mii de gălăţeni.
