Podurile de gheaţă din zona cuprinsă între Călăraşi şi Cernavodă au dus la paralizarea circulaţiei fluviale timp de aproape două luni. Blocajul propriu-zis a existat între 5 ianuarie şi 20 februarie, dar transportul cu barjele nu funcţionează ca băgat în priză. A fost nevoie de o perioadă de „restart” de aproape două săptămâni, timp în care convoaiele blocate au reuşit să se smulgă dintre gheţuri, în şir indian, după care a urmat „coada” de la intrarea în ecluza de la Cernavodă... Astfel, s-a putut vorbi despre reluarea normală a transportului abia după opt săptămâni.
Conform unui document al Administraţiei Porturilor Maritime Constanţa, traficul de cereale în aceeaşi perioadă a anului trecut a fost de aproximativ un milion de tone pe lună. Am luat în calcul doar cerealele, nu şi celelalte mărfuri transportate de obicei, gen minereuri, produse metalice, minereuri, cherestea etc. Preţul de achiziţie al unei tone de cereale este de 150 de euro. La acesta se adaugă cheltuielile de pe orizontală: transportul cu camionul până la Dunăre (între 0,5 şi 1 euro pe tonă), operaţiunile de încărcare (1,5-2 euro), preţul mediu de transport fluvial (circa 7 euro), descărcarea din barje şi încărcarea pe navele maritime (încă 2 euro pe tonă). Rotund, preţul unei tone de cereale care ar fi circulat pe Dunăre în perioada blocajului ar fi ajuns la vreo 170 de euro. Înmulţit cu două milioane de tone, rezultă un total al veniturilor neîncasate de circa 340 milioane euro, bani care n-au mai ajuns la niciunul din actorii de pe flux: fermieri, transportatori, operatori, inclusiv companiile de distribuţie combustibili, pentru că aproximativ o treime din navlu (chiria plătită pentru folosirea unui vas de transport) se duce pe motorină.
