Fructele de pădure mult dorite se coc, în judeţ, doar la Plevna * Există în continuare planuri de mărire a suprafeţei * Din păcate, banii europeni pentru construcţia agriculturii sănătoase nu-s la îndemâna cui are nevoie de ei
Au trecut mai bine de doi ani de la înfiinţarea celei mai însemnate plantaţii de mur, zmeur şi coacăz din judeţul nostru, în satul Plevna din comuna Rediu. Cu răbdare, dar mai ales cu multă, multă muncă, investiţia începe să dea roade. Plantaţia întinsă pe o suprafaţă de 60 de arii şi care a rodit în vara anului trecut pentru prima oară s-a extins acum şi ocupă două hectare. Murele care se coc odată pe an, zmeura care dă două recolte în fiecare vară şi coacăzele sunt la mare căutare pe piaţa gălăţeană, mai ales că cultivatorul cel mai apropiat care scoate asemenea fructe este tocmai în Brăila. În rest, ce găsim pe piaţă este de import.
Povestea familiei Bălan, întemeietoarea plantaţiei de mur, zmeur şi coacăz de la Plevna, v-am spus-o pe larg anul trecut, în ediţia din 13 august 2012, în materialul ”Raiul fructelor, în stil italian”. Soţii Fănica şi Constantin Bălan au muncit în Italia şi s-au întors în sat cu banii strânşi. Aici au investit într-o livadă de meri şi pruni şi au pus bazele uneia de vişini, dar au ridicat şi plantaţia care rodeşte mure, zmeură şi coacăze.
Murele se fac greu şi se vând de cu noapte
„Ne-am mai extinde încă şi peste aceste două hectare, dacă am avea teren disponibil. Dar cel puţin până la acest moment n-am reuşit să mai cumpărăm, din cauză că proprietarii nu au vrut să vândă. Cultura este una rentabilă pentru că nu are nevoie de prea multe tratamente. Noi vindem murele, spre exemplu, en-gross, în Piaţa de pe Calea Prutului, la circa 13 lei kilogramul. Ajung în piaţă pe la 2.30 noapte şi până dimineaţă la 6.00 sau 7.00 am vândut”, ne-a declarat Fănica Bălan. Chiar dacă investiţiile în cultura de mure sunt moderate, munca nu se termină niciodată, pentru că plantele nu trebuie legate odată pe an, ca via, ci de patru ori. În plus, ne spune George Bălan – fiul cel mare al familie, actualmente student la Horticultură - viaţa productivă a unei plantaţii de mur e de doar 10 ani. Trebuie, deci, întinerită mult mai des decât via.
Banii europeni nu-s pentru toţi
Familia Bălan a încercat să obţină bani europeni prin intermediul unui proiect, dar fără succes. Finanţarea le-ar fi fost de mare folos, în condiţiile în care fermierii iau în calcul folosirea unei plase de grindină, dar care ar costa circa 10.000 de euro pentru fiecare hectar. Fără bani europeni, ar fi, deci, o investiţie nu tocmai la îndemâna unor agricultori aflaţi la început de drum şi care nu exploatează sute sau chiar mii de hectare. Cea mai de folos investiţie ar fi, însă, pentru întreaga fermă a familiei Bălan, un depozit frigorific. Dar şi aici costurile sunt crescute, ajungând la circa 30.000 de euro.
Asociaţia Producătorilor Agricoli, prezidată de ing. Elena Patriche, le oferă fermierilor asistenţă şi sprijin în demersurile lor. Totuşi, statul, prin instituţiile sale specializate, ar trebui să fie cel care să le faciliteze dezvoltarea acestor fermieri mici şi medii, dat fiind faptul că succesul lor economic ar fi, în mod evident, de foarte bun augur şi pentru bugetul public. Cu cât ar câştiga mai mult, valoarea impozitelor încasate de stat ar fi mai mare. Din păcate, însă, politicile naţionale în domeniul agricol ţin prea puţin cont de astfel de aspecte, în acest moment.
