Cine să mai ştie de când are Titi Moscu din Schela stupi cu albine… “Păi, dacă şi tata a fost crescător, vă daţi seama! Am ţinut şi eu stupi, din tinereţe. Uneori am avut mai mulţi, alteori mai puţini... Acuma, la pensie, îmi ajung 50 de familii. Am pus stupii într-un vagon, aşa cum se poartă! De acolo, nu-i mai scoţi niciodată! Acolo le îngrijeşti. Mişti doar vagonul, când duci albinele la hrănit”, spune omul din Schela, acum în vârstă de 67 de ani.
O părea apicultura uşoară, dar nu-i aşa, ne spune specialistul. “Dacă stai acasă, aşteptând să găsească albinele hrană, nu prea scoţi profit. Doar dacă mergi cu ele în pastoral, într-un an bun, scoţi şi o tonă de miere. Până la Suceava şi Vrancea se duc băieţii cu vagoanele. Ginerele meu are acum vreo 300 de familii, pe care le ţine mai încolo de Zătun. Şi până în Delta Dunării ajung cu ele, ca să aibă albinele de unde se hrăni cu izmă. Dacă te chinui, câştigi. Că un kilogram de miere polifloră se dă cu 18 lei. Aia de tei se vinde cam cu 20 lei, iar preţul mierii din salcâm ajunge şi la 38 de lei. Şi câştigi, dar nu mereu. Spre exemplu, la mierea de salcâm, în anii ploioşi, nu scoţi aproape nimic… ”, spune Titi Moscu.
Titi Moscu a lucrat în Combinat o viaţă, dar s-a îngrijit, în tot timpul ăsta, şi de albine. Acum, se bucură că apicultura a rămas meşteşug de familie. “Ginerelui meu nu-i prea plăceau albinele, la început. L-au mai înţepat şi se umfla. Dar a făcut un tratament şi i-a trecut. A venit aşa, într-o zi, la mine şi mi-a spus că vrea şi el să se apuce de apicultură. Bine, am zis! Ia şi fă! Şi a făcut, să ştiţi. Are proiect european acum şi încercă să se dezvolte. Şi-a luat tot soiul de utilaje. Ultimul e o centrifugă mare, acţionată electric. Foarte uşor de folosit!”, mai spune Titi Moscu.
