Campanie VL - Meserii uitate: Stăpâna buclelor de la Teatrul Muzical din Galaţi

Campanie VL - Meserii uitate: Stăpâna buclelor de la Teatrul Muzical din Galaţi
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Într-un teatru, peruchierul se ocupă de elaborarea coafurilor artiştilor. Mariana Patriche face acest lucru, la Teatrul Muzical „Nae Leonard”, de 22 de ani. „E o meserie rară, pe care puţini o mai fac, astăzi, doar prin teatre”, ne-a declarat Teodor Niţă, directorul instituţiei.

Peruci „veterane", de-o seamă cu teatrul

Doamnei Mariana i-au trecut prin mâini sute de peruci, pe care le-a aranjat în mii de feluri. Peruci purtate pe scenă atât de artiştii teatrului, cât şi de oaspeţi din ţară – Daniela Vlădescu, Cristina Simionescu, sau din străinătate. Cu unii – veniţi din Japonia, din Italia sau din Ucraina, s-a înţeles din priviri.  „Am în custodie, în atelier, sute de peruci. Unele chiar din anii 1960, altele noi, recent achiziţionate”, afirmă Mariana Patriche. „Sunt peruci sintetice şi peruci din păr natural. Preţul lor diferă – de la 100-150 de lei primele, până la 1.000 de lei cele din urmă, cu păr lung, făcute manual”. Purtate şi manevrate cu grijă, acestea rezistă fără probleme în timp. Doar când se răresc prea tare, trebuie date la casare. 

Din punctul de vedere al manoperei, cele mai pretenţioase sunt cocurile – care trebuie foarte bine păstrate: „Aici depinde şi de persoană, dacă îi place să arate bine, pe scenă, o păstrează. Alţii nu sunt la fel de atenţi şi, la următoarea reprezentaţie, trebuie refăcute. Depinde de om”, afirmă peruchiera teatrului.

Se spală ca şi părul

Înainte de spectacole, perucile trebuie pregătite din timp. „Când vin soliştii sau membrii corului, doar le aplic. De exemplu, o perucă pentru un coc, o spăl, o bigudez, o usuc, în timp. Iar cu o jumătate de oră înainte de spectacol, o pieptăn şi o aplic”. Perucile se spală la fel ca şi părul: „După ce le folosim, într-o stagiune, când revenim din concediu, le scot afară, le spăl, cu şampon şi balsam, le usuc, le pieptăn, le perii şi le pun în cutii. În momentul când trebuie coafate, le bigudez şi le desfac abia când se apropie intrarea în scenă”.

În 22 de ani, Mariana Patriche nu a avut nici un incident pe scenă, cu perucile: „O singură dată, o coadă s-a desfăcut, dar nu o pusesem eu. Solista s-a grăbit, a luat-o şi şi-a aplicat-o singură, iar în timpul spectacolului s-a desprins şi a alunecat. În rest, nici un zuluf, nici un incident nu am avut”, afirmă peruchiera.

La operetă – cei mai mulţi zulufi

Cel mai greu este când personalul teatrului vine târziu: „Modul de lucru este aşa: mai întâi se rezolvă personalul din cor şi balet, iar ultima jumătate de oră, înainte de spectacol, este pentru pregătirea soliştilor. Atunci suntem mai stresate, când vin târziu şi vor toate o dată”. Spectacolele care necesită cel mai mare volum de muncă sunt cele de operetă: „Carmen”, „Cavalleria Rusticana”, unde membrii corului au peruci cu coc, iar la Liliacul, Silvia sunt mulţi zulufi. La „My Fair Lady” sunt multe schimbări de costume şi, implicit, de coafuri.

Concediu, în timpul stagiunii, nu are niciodată, fiind greu de înlocuit. „În 22 de ani nu am avut nici o zi de concediu medical”, afirmă doamna Mariana.

Nici sinteticul nu mai e ce-a fost

„Acum au apărut magazine unde se găsesc tot felul de peruci, sau pe internet. Am evoluat. Însă părul celor de acum, la cele sintetice mă refer, nu se modelează.  E vorba de fir, de material, care nu mai e la fel”, constată peruchiera.   

Mulţumirea sa vine când pe scenă totul e perfect: „E o meserie frumoasă, lucrez într-un mediu plăcut, cu oameni deosebiţi, iar când îi vezi la scenă pieptănaţi, îmbrăcaţi, atunci te poţi bucura cu adevărat de munca pe care ai făcut-o”.

Perucile au personalitate

„În Galaţi, din câte ştiu eu, exista un atelier de coafură, Stelacris,  unde o doamnă confecţiona peruci din păr natural. De la ea am cumpărat şi noi câteva, pentru „Traviata”.  Perucile au personalitate. Sunt elemente importante: când un solist îmbracă un costum, acesta împreună cu coafura şi accesoriile trebuie să redea atmosfera de epocă. Pentru autenticitate şi pentru ca publicul să se poată bucura pe deplin de spectacol”. 

De şase ani, Mariana Patriche are o colegă mai tânără, pe Marcela Cristea, care recunoaşte, la rândul său: „E o meserie care nu se învaţă decât aici, în teatru, nu există nicăieri un curs de perucherie. Tot ce ştiu, de la doamna Mariana ştiu.  Prima dată când am pus un zuluf, l-am pus pe dos. Dar e o meserie care-mi place, frumoasă, curată şi, mai ales, ai şansa de a cunoaşte oameni pe care nu-i vezi decât la televizor”, declară colega mai tânără a Marianei, cea care, în timp, va duce mai departe o profesie pe cât de… discretă (peruchierul niciodată nu iese în faţă), pe atât de frumoasă.

Citit 3415 ori Ultima modificare Vineri, 08 Februarie 2013 16:22

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.