Tincuţa Parfeni este una dintre gălăţencele care, de 12 ani, se bucură de statutul de beneficiară a serviciilor Cantinei de Ajutor Social din cadrul Primăriei Galaţi. Are 35 de ani, şapte copii de vârste cuprinse între 2 şi 16 ani, patru clase, un venit de asistat de 136 de lei pe lună, un soţ decedat şi un al doilea bărbat cu care are ultimii trei copii, soţ nelegitim, care a părăsit-o. „Cinci din cei şapte copii sunt la şcoală şi mă bucur că învaţă toţi. Cel mai mare este în clasa a VIII-a, cel mai mic este a II-a. Nu sunt premianţi, dar au trecut clasa. Grija mea cea mare este să le asigur pe cât posibil condiţii de trai cât mai bune. Numai că este foarte greu, fiindcă venitul nostru sigur se limitează la alocaţiile celor şapte minori, câte 45 de lei pe lună”, spune, dezarmant, femeia.
În lipsa unui bărbat responsabil care să ţină casa, Tincuţa se mulţumeşte cu faptul că toţi urmaşii ei sunt sănătoşi, fapt mai rar într-o familie săracă. Ea este convinsă că Dumnezeu o iubeşte, şi din când în când îi trimite câte un sprijin prin creştinii de la Biserica „Izvorul Tămăduirii” din Valea Oraşului. Sănătatea şi copiii ei „sunt averea ei cea mare, care nu poate fi estimată. "Cu toate greutăţile, nu pot să-mi las copiii. Ei sunt bucuria mea”, spune gălăţeanca.
Cu bune, cu rele, cu lipsuri nenumărate, Tincuţa merge mai departe. Aleargă zilnic la Cantina de Ajutor Social, fiindcă oamenii de aici, prin serviciile de masă oferite, au fost cei care i-au luat o mare povară de pe suflet.
