La „Târgul Meşterilor Populari” organizat de Centrul Cultural „Dunărea de Jos” în weekend, a fost prezent şi Alexandru Perţa-Cuza, un artist care sculptează cu măiestrie şi dragoste diferite obiecte din lemn. Meşterul este din Târgu Lăpuş, judeţul Maramureş, sculptează de la vârsta de 7 ani şi, în prezent, „dacă se anulează 50 de ani, are majoratul”. Alexandru Perţa-Cuza a adus pentru gălăţeni produse tradiţionale din lemn, de la cele de uz casnic – linguri, pâlnii, vase, până la obiecte religioase, extrem de ingenios lucrate, care trădează un talent mai rar întâlnit. Însă aceste lucruri sunt creaţii mărunte ale meşterului întrucât, de-a lungul vieţii, acesta a făurit lucruri şi mai mari de care este extrem de mândru. Când tatăl său i-a pus în mână uneltele necesare, l-a sfătuit să nu-şi bată joc de lemn, lucru care, spune el, l-a şi făcut – a respectat lemnul şi l-a lucrat cu cinste.
Peste 4.000 de troiţe create
„Am făcut, până acum, peste 4.000 de troiţe, instalate în Europa şi în România. De asemenea, eu am dus pentru prima dată o troiţă în Basarabia, în 1991. Am mai dus una şi în Budapesta. Iniţial, conducerea nu ne-a aprobat, pentru că au zis că ne punem rău cu ungurii, dar le-am zis că nu se poate, că şi ungurii sunt creştini. Am găsit repede un loc – la două gropi comune, cu 140 de ostaşi români şi am zis că aici trebuie o troiţă. Am găsit un preot de la Timişoara, care a sfinţit locul. Toate le-am făcut după Revoluţie, ce făceam înainte pentru biserică, le făceam pe ascuns. Şi la dumneavoastră, la Galaţi, am făcut o troiţă, la Precista, dar nu ştiu ce s-a întâmplat cu ea”, ne-a povestit, cu drag, meşterul. Alexandru Perţa a fost prezent la fiecare ediţie a Târgului de la Galaţi, cu excepţia unui singur an când a fost bolnav. Nici acum nu se simte prea bine, dar e mulţumit că încă mai poate ciopli lemnul. „Am avut o boală foarte grea şi nici acum nu sunt sănătos. Dacă cineva ar avea-o, probabil ar avea însoţitor. Am avut un hematom pe creier, care nu a putut fi operat, dar pe care l-au dizolvat. Apoi am paralizat – partea dreaptă nu prea mi-i bună. Nu pot scrie, nu pot desena, tot ceea ce fac, fac cu stânga – ţin dalta şi toate cele. Dar, după ce m-am îmbolnăvit, am făcut o biserică pentru Muzeul de Aviaţie din Bucureşti. Nu m-am lăsat. Are sculptată toţi sfinţii români, e singura din ţară care îi are pe toţi”, mai povesteşte, cu privirea în gol, meşterul Cuza.
După 60 de ani de meşteşug, încă mai vrea să înveţe
Cu toate că a menţionat că e conştient că arta şi cultura trec prin stomac, artistul susţine că nu vine la târguri ca să vândă neapărat, ci pentru că îşi doreşte să se bucure şi alţii de darul pe care i l-a dat Dumnezeu, nu doar el. În ceea ce priveşte longevitatea îndeletnicirii, se poate spune că este pe cale de dispariţie întrucât tinerii se plictisesc repede de lemn şi nu vor să aibă răbdare să-i descopere tainele şi să-i asculte poveştile. „Eu lucrez de vreo 60 de ani şi încă mai am de învăţat. Alţii, după o lună, spun că ştiu destul. Nu îmi pare rău, pentru că eu am făcut lucruri care rămân. Dacă eram tâmplar, omul se plictisea de mobilă şi voia una nouă. Dar eu am plantat peste 4.000 de troiţe pe care nu mi le va lua nimeni, numai dacă o veni ceva mai rău decât comuniştii, să le dea jos. Am marcat multe locuri, nu trec pe un drum naţional fără să văd o troiţă de a mea”, încheie meşterul.
