Artista gălăţeană, membră a grupului "Athanor", a luat parte la multe proiecte speciale, iar Maria i-a fost mereu alături
În pagina de Familie de săptămâna aceasta am decis să scriem despre fotograful Simona Andrei şi modul în care îmbină viaţa de familie cu activitatea artistică. Simona Andrei este membră a grupului artistic "Athanor", a luat parte la numeroase proiecte inedite şi a avut câteva expoziţii personale care au fost extrem de bine primite. S-a remarcat prin creativitate, originalitate, dar şi prin mesajele profunde transmise prin intermediul fotografiilor, Simonei fiindu-i mai la îndemână să le creeze, întrucât a absolvit Facultatea de Filozofie.
Universul fotografiei, adus acasă
Despre ea, Simona ne-a spus că nu poate să ne dea o definiţie a omului pe care îl avem în faţă, subliniind că e diferită de la o zi la alta. „Nu ştiu ce se vede din exterior. În interior, Simona Andrei este o fiinţă care palpită, care e timidă, un om cu destule carenţe emoţionale şi locuri lipsă, cărămizi lipsă. Exact asta probabil că încerc să compensez prin fotografie, e acel limbaj cu ajutorul căruia reuşesc să spun tot ce nu pot în cuvinte”, ni s-a descris Simona.
Fotograful şi-a adus studioul acasă, într-un apartament în care locuieşte cu mama şi cu fiica sa, Maria, în vârstă de 10 ani, care a luat parte de foarte multe ori la proiectele acesteia. În acest studio s-au născut toate proiectele şi ideile inedite ale Simonei, iar ceilalţi membri ai casei au participat, inevitabil, la activităţile de acolo – fie ca spectatori frapaţi de ceea ce se întâmplă, fie şi-au spus părerea cu privire la ceva anume, fie au fost subiectul unui pictorial.
„Studioul e acasă pentru că îmi trebuie un colţ al meu şi mă simt bine pe lângă fire, lumini, tot felul de stative. Trebuie să mă împiedic de ele prin casă ca să mă simt creativă. De când locuiesc cu un ministudio, am realizat că cel mai bun spaţiu pentru dezvoltarea creativităţii sunt patru pereţi albi, goi. (…) E dificil, pentru că, în momentul în care fotografiez şi dau jos fundalul foto, trebuie să notific pe toată lumea că, apăsând pe clanţă şi deschizând uşa, o să îmi dărâme fundalul – Maria ştie. Şi pentru cei care ştiu, nu e o necunoscută faptul că acel fundal de carton e foarte greu – sunt 11 metri de carton greu pe 2,80 metri. E strâmtorat, dar nu mă interesează. Atâta vreme cât îmi oferă acele aripi pentru zbor”, ne-a explicat Simona Andrei.
Maria, oaza de linişte a Simonei
Aşa cum am menţionat anterior, Maria, fiica Simonei, a fost „subiectul” mamei sale în multe situaţii, iar rezultatul a fost unul care taie respiraţia întrucât s-a văzut, prin intermediul imaginilor, relaţia strânsă pe care o au acestea. Maria reprezintă subiectul cu care fotograful se limpezeşte, ea este, după cum ne-a spus Simona, "oaza de linişte" necesară după o zi grea.
„Maria e la îndemână, e mereu acolo. Prima oară când mi-a pozat, nu avea mai mult de trei anişori. Era o bucăţică de om şi tin minte că era în chiloţei, urcată cu poponeţul pe un birou, fără nimic pe el, în dreptul geamului. Era o perdea uniformă, lumină difuză plăcută, naturală. Am pus mâna pe aparat, am început să îi fac fotografii şi am văzut că pozează, nu doar se uită curioasă la ceea ce fac – o înclinare a capului, umărul puţin adus şi era o cochetărie, nu doar o frivolitate. Ea simţea o armonie, era o muzică interioară acolo. Îmi place că, şi după şapte ani, melodia asta la persistă. Avem o singură problemă: eu fac greşala să îi spun „zâmbeşte” şi în acel moment, orice copil o să ofere o grimasă, un rictus, cu dinţii strânşi de genul - „şi acum, ce facem?”. Trebuie să facem o mică pauză, să ne relaxăm ca acel zâmbet să vină natural şi eu să îl prind”, a spus Simona.
La zece ani, hotărâtă în privinţa meseriei
În privinţa fotografiilor făcute de mama sa, Maria ne-a spus că îi place să i se facă poze atunci când îşi doreşte acest lucru, fiind momentul ideal pentru a se naşte imagini originale. „Eu o rog pe mama să îmi facă poze atunci când îmi place ceva, o costumaţie frumoasă. Dar îmi place să mă uit la ea cum lucrează. Când merg spre camera mea, trec pe lângă ea şi mă mai uit pe acolo”, ne-a spus cu timiditate Maria. Cu toate că fetiţa ia parte zilnic la universul fotografic creat de mama sa în casă, ne-a spus că nu se gândeşte să îmbrăţişeze aceeaşi meserie. Ea este elevă a Liceului de Artă „Dimitrie Cuclin” şi, deşi îi place pictura pentru că e în programa şcolară, în viitor ea va dori să facă instalaţii artistice şi sculptură. „În trecut, voiam şi alte lucruri, balerină sau pescar. Dar acum asta vreau să fac”, ne-a spus, cu o siguranţă de invidiat, Maria.
Citeşte şi:
