Micro 40 - CARTIERUL GRI îngropat în mizerie, CÂINI şi NEPĂSARE (FOTO)
Foto: Foto: Bogdan Codrescu

Micro 40 - CARTIERUL GRI îngropat în mizerie, CÂINI şi NEPĂSARE (FOTO)
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Cum intri în Micro 40 te întâmpină o serie de blocuri jerpelite, vechi, sărace. De cablurile de înaltă tensiune stau agăţaţi, aproape în tot cartierul, adidaşi folosiţi, probabil, pe post de clopoţei de vânt. Cartierul Micro 40 este, prin excelenţă, cartierul blocurilor gri, al golanilor şi al bătăilor de stradă, în care apa nu mai ajunge decât cu cisterna, iar oamenii riscă să fie daţi afară din apartamente din cauza datoriilor. Un cartier sărac, însă în care de la orele 9,00 - 10,00 dimineaţa, în piaţă, se aude maneaua. O mahala, până la urmă, unde poliţia nici nu mai are loc. În rest, aceeaşi poveste, câini, mizerie la orice colţ de bloc sau în orice grădină şi asfalt spart sau chiar deloc.

Ca la noi, la nimenea

Domnul Ştefan Pavel locuieşte în cartier din 1978, adică de aproape 40 de ani, şi ne-a spus că, deşi a vizitat foarte multe ţări, nu a văzut nicăieri mizeria de la noi. ”Am fost şi în Israel, şi în Statele Unite ale Americii şi la Marea Roşie...îmi vine greu să mi le mai aduc aminte pe toate, dar un lucru pot să vă spun sigur. Peste tot era mult mai curat ca aici. Şi era curat pentru că şi oamenii voiau asta”, începe omul. „Eu ies în fiecare zi cu câinele la plimbare de cel puţin două ori şi ce văd mă îngrozeşte. Rromi care caută în gunoaie şi răstoarnă containerele, ca să nu se chinuie. Apoi, lasă gunoiul acolo, aşa, împrăştiat, şi vin câinii din cartier şi îl duc care încotro”, mai spune domnul Pavel.

Nemulţumiri are şi dânsul foarte multe, iar una dintre ţintele sale este chiar Poliţia Locală. „De ce mai există acest serviciu, poliţia comunitară sau locală? Şi aşa, dacă îi sunăm să intervină când e vreo bătaie între găşti sau când primim ameninţări de la golanii din cartier, nu vine nimeni. Îmi e frică, uneori, să trec pe lângă grupuri mai mari de tineri prin zonă. Copii de 15-16 ani care beau şi se droghează în scările blocului şi care sar la bătaie. De asta avem parte aici, în cartier.”

Pe vremuri, cartierul era frumos

Pentru că sunt aproape 40 de ani de când domnul Pavel locuieşte în zonă, acesta îşi aduce aminte cu drag de epoca de aur a cartierului. „Când eram tânăr, erau numai oameni liniştiţi aici. Totul era frumos, aveam bănci să ne relaxăm, vedeam bătrâni care stăteau liniştiţi, la aer. Dar era un alt nivel de respect, şi din partea societăţii, şi din partea cetăţeanului. Acum, nimeni nu ne mai bagă în seamă. Suntem buni de nişte voturi şi cam atât!”, mai spune Ştefan Pavel.

„Sporturi extreme” printre blocurile Galaţiului

Aproape că nu există locuitor din cartier care să nu aibă un set de nemulţumiri, de la iluminatul stradal şi mizerie, până la nămolul dintre blocuri sau faptul că seara le este frică să iasă casă de răul golanilor.

Prima persoană care a venit la întâlnirea cu cititorii a fost doamna Constantina Radu, în vârstă de 74 de ani. Dânsa locuieşte în Micro 40 de mai bine de 30 de ani şi spune că totul merge din rău în mai rău. „Să vină domnul primar sau cineva din primărie, dacă dumnealui e prea ocupat, să vadă cum trăim noi aici. Eu sunt femeie bătrână şi ca să ies până la magazin trebuie să mă ţin de toate gardurile, de teamă să nu alunec.” Şi doamna Radu are foarte mare dreptate. La o plimbare de doar câteva minute printre blocurile vechi de zeci de ani, oricine are mari probleme în a-şi menţine echilibrul. Iar eu şi fotograful cu care am fost în zonă nu am făcut excepţie.

Iar unde nu mai e gheaţă, aproape că nu ai unde să calci fără să pici direct în noroi. Un glod proaspăt, încă plin de apă, care abia aşteaptă următoarea victimă. Aşa arată aproape toate parcările dintre blocuri şi aleile pe care ar trebui să se plimbe cei de acolo să îşi destindă oasele. „Dacă nu alunec pe gheaţă sau nu cad în noroi, trebuie să caut să evit toate gropile, care acum sunt pline cu apă. Un nepot de-al meu spunea că face sporturi extreme până la mine la bloc.”, mai spune doamna Constantina Radu. Femeia este foarte nemulţumită şi de starea în care se află piaţa din Micro 40.

Tot fără piaţă

În 2013, conducerea Administraţiei Pieţelor Agroalimentare anunţa, cu surle şi trâmbiţe, că va investi o sumă semnificativă în modernizarea acesteia, prin instalarea unor camere de supraveghere şi prin aducerea unor agenţi de pază care să se asigure că nu mai au loc furturile de care se tot plângeau oamenii din zonă. Cu toate astea, la început de 2015, piaţa din Micro 40 este la fel de pustie ca înainte. Cele două, trei tarabe sunt îngrădite doar de maşinile celor care locuiesc în zonă, pentru că nici un comerciant nu şi-a pus fructele sau zarzavaturile la bătaie.

Şi dacă piaţă nu este, măcar cârciumă să fie. De la mai bine de 50 de metri distanţă, se auzeau manelele dintr-o crâşmă a cartierului. Un domn ne-a spus, în trecere, că de acolo pleacă mulţi dintre bătăuşii şi bătăile cartierului. „Când se adună mai mulţi şi se îmbată, se iau la pumni, dar cine să intervină? Poliţia nu vine, iar dacă se întâmplă să apară, deja fug toţi recalcitranţii, iar cei care rămân nu au văzut şi nu au auzit nimic. De frică, normal!”.

„Domnul primar a promis că ne va moderniza piaţa, că o să fim şi noi un cartier în rând cu lumea. Cu toate astea, am rămas la coada vacii, cum se spune. Abia ne descurcăm aici. Şi ce v-am spus până acum sunt doar aşa, problemele care îmi vin primele în cap. Că lista e foarte lungă”, ne-a mai spus doamna Radu.

Fără curent şi căldură de jumătate de an

Toader Pălăduţă locuieşte la căminul Liceului Metalurgic, aflat peste stradă de chioşcul unde ne-am întâlnit cu cititorii. Acesta a venit tunând şi fulgerând la adresa primăriei, iar lista sa de doleanţe este una extrem de lungă. „De aproape 7 luni, căminul nu beneficiază de curent electric, asta deşi mulţi suntem cu datoriile plătite. Din cauza unora care nu plătesc, suferim toţi. Există copii care îşi fac temele pentru şcoală la lumina lumânării...”, spune omul. 

Mai mult decât atât, omul spune că pe oficialii primăriei „îi doare în cot” de ce se întâmplă cu cei care locuiesc în acel cămin. „În campanie ni s-a promis că vor fi renovate blocurile, că vom avea balcoane, condiţii. Nu pe astea le vreau, că ştiu că nu se fac de azi pe mâine. Dar acolo, un minim de confort şi utilităţile de bază, curent, căldură, apă caldă, de astea avem nevoie. Dar văd că ne-au uitat repede.”, mai spune Toader Pălăduţă.

Omul stă în căminul Liceului Metalurgic de 14 ani, dar spune că cel mai rău este din 2014, de când acest cămin a intrat sub oblăduirea primăriei. „Probleme au fost dintotdeauna, dar din 2014 trebuie să trăim după anumite legi interioare impuse, de parcă cineva şi-ar dori să ne lase în stradă”, mai spune omul.

Nici cu căldura nu o duc mai bine locatarii. „Pentru că iarna asta a fost foarte friguroasă, majoritatea ne-am montat sobe, dar sunt periculoase. Săptămâna trecută erau să moară patru copii de la o scânteie. Aveau soba lângă pat. Şi de ce? Pentru că primăria nu vrea să ne bage deloc în seamă.”, continuă domnul Pălăduţă. „Eu şi familia mea preferăm să stăm îmbrăcaţi cu haine groase, să dormim îmbrăcaţi.. Uneori e mai cald afară decât în casă.”, ne mai spune acesta.

Câinii maidanezi, la putere

Nu există cotlon în micro 40 unde să nu existe un maidanez. În spatele chioşcurilor, în faţa blocurilor, în parcări, în parcuri, oriunde te uiţi, acolo este şi un câine. Dacă unii sunt realmente inofensivi, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre cei care umblă în haite. „Sunt femeie bătrână şi mă tem. Chiar dacă îmi plac ăştia mai mici, ăia mari care umblă câte 20 mă sperie. Iar noaptea e cel mai grav. Se adună pe lângă blocuri şi latră, mârâie, se dau la oamenii care trec prin zonă, scormonesc în gunoaie.”, ne-a mai spus Constantina Radu.

Şi mizeria pe care aceştia o lasă în urmă este de nedescris. Din cauza faptului ca mare parte din cartier este neasfaltat, excrementele de câine se îmbibă în noroi, aşa că trecătorii au toate şansele să calce foarte des în ... „noroc”. Asta dacă nu au neşansa de a fi muşcaţi.

„Mergem în parc cu cizmele de cauciuc!”

Chiar dacă oamenilor li s-a promis de foarte mult timp, asfaltul încă se lasă aşteptat. Unul dintre domnii veniţi să stea de vorbă cu noi ne-a spus, cu amărăciune, că îi este teamă să îşi ducă copiii în parc fără cizme de cauciuc, pentru că nu îi mai poate scoate din glodul umed.

Reporterii "Vieţii libere" au fost de multe ori în cartier, încă din 2012, dar multe dintre sesizările făcute până acum au rămas fără răspuns. Acum, oamenii parcă nici nu mai vor asfalt şi s-ar mulţumi cu un strat de ciment. „Să ne aducă primăria materia primă şi ne ocupăm noi, numai să ştim că vrea cineva să ne bage şi pe noi în seamă. Dacă mai stăm mult aşa, ne întoarcem în secolul 15...”, ne spune un alt domn.

Nici cu deszăpezirea nu s-a făcut nimic în cartier, aceasta fiind problema principală a întregului oraş. „Am auzit că domnul primar a dat vina şi pe noi că nu ne-am dat zăpada din faţa blocurilor, din parcări. Dar dânsul de ce nu a dat-o din faţa primăriei decât după vreo două săptămâni? Am ajuns la bătrâneţe să fim luaţi în bătaie de joc de un primar fotbalist”, ne  spune doamna E.R, pensionară în vârstă de aproape 75 de ani, care trăieşte dintr-o pensie de 504 lei. „În fiecare lună, dau cam 200 de lei pe medicamente, că am atâtea boli de nici nu le mai ţin minte. Mai dau şi la întreţinere bani. Trăiesc din nimic, cu pâine şi aer…”, spune bătrâna, cu lacrimi în ochi.

Lipsa locurilor de parcare - O bătaie de cap

Printre blocuri, majoritatea maşinilor sunt parcate direct pe spaţiul verde. Cel puţin pe ce a mai rămas din el, pentru că acum este doar o mare pată maronie, de pământ îmbibat cu zăpadă murdară, topită. Motivul pentru care majoritatea şoferilor îşi lasă maşinile aşa este lipsa locurilor de parcare din zonă. Pe locurile unde au fost garaje înainte sunt improvizate parcări, dar acolo se duc tot cei care au fost proprietari de garaje. Astfel, cartierul nu este sufocat doar de gunoi şi de câini, ci şi de maşini lăsate aiurea, pe aleile dintre blocurile.

Ce schimbări îşi doresc oamenii?

La întâlnirea cu cititorii au venit oameni din diverse părţi ale cartierului pentru a ne semnala mai multe probleme. Unii dintre ei au dorit să îşi păstreze anonimatul, pentru a nu fi arătaţi cu degetul, însă alţii nu s-au temut să spună lucrurilor pe nume, clar şi răspicat.

Constantina Radu (74 de ani, locuieşte de 32 de ani în cartier): „Domnului primar aş vrea să îi fac o invitaţie în cartier la noi, dar să vină pe jos. Să vadă şi dânsul cât e de greu să mergi pe jos, să ocoleşti toate gropile, toate bălţile, toată gheaţa. Şi, pe deasupra, să mai trebuiască să mai dai şi peste câte o haită de câini care te înconjoară. Nu cred că ar fi atât de greu să se găsească nişte fonduri pentru o mână de asfalt prin cartier, să se facă ceva cu gunoaiele astea sau cu câinii”.

Ştefan Pavel (68 de ani, locuieşte în Micro 40 din 1978): „Nu ştiu la ce să mai sper, când văd că nimeni nu ne bagă în seamă. În zilele noastre, tinerii nu mai au respect faţă de profesori sau faţă de cei bătrâni. Înainte, dacă îndrăzneam să nu ii salut pe cei mai în vârstă sau pe vreun vecin, acasă mi se făcea o mamă de morală şi mai primeam şi vreo 2 peste ceafă. Acum, tinerii ne înjură, ne drăcuie. Ba mai sar şi la bătaie”.

Toader Pălăduţă (locuieşte în cartier de 14 ani): „Am semnalat focare de infecţie la primărie şi la ECOSAL, nu ne-a băgat nimeni în seamă. Noroiul e până la glezne. Mi se par condiţii inumane de trai. Am o fată în clasa a XII-a şi sunt foarte trist pentru că nu îi pot oferi condiţiille necesare pentru a învăţa ca un copil normal. Ea se duce şi îşi face temele la o colegă, care are şi calculator. Bineînţeles că trebuie să plătesc şi acest serviciu. Noi nici măcar curent nu avem. Dacă nu se face nimic pentru noi, măcar pentru copii să se facă ceva”.

Citit 9541 ori Ultima modificare Joi, 29 Ianuarie 2015 10:44

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.