Duminica trecută s-a lăsat sec de carne, iar duminica viitoare, pe 26 februarie, se va lăsa şi de brânză. Cu alte cuvinte, de luni, 27 februarie, începe postul Sfintelor Paşti, cel mai lung şi mai aspru de peste an. Va dura până sâmbătă, 15 aprilie.
Postul Sfintelor Paşti este, potrivit teologilor, o perioadă a înfrânării. Zilele de post aspru vor alterna cu cele în care se va da dezlegare la ulei şi vin. Vor fi însă şi suficiente zile de post negru în care cei care ţin cu stricteţe cont de recomandările Bisericii, vor mânca abia seara. Pe durata celor şapte săptămâni de post, vor fi doar două dezlegări la peşte. Prima, pe 25 martie, de sărbătoarea Bunei Vestiri, iar a doua, pe 9 aprilie, la Intrarea Domnului în Ierusalim, în duminica Floriilor.
Înfrânarea, mai informează Biserica Ortodoxă Română, n-ar trebui să fie numai una alimentară. De la creştinii ortodocşi se aşteptă, în această perioadă, să se roage mai mult, să fie mai înţelegători cu ceilalţi şi să facă mai multe fapte de milostenie. În genere, postul e o perioadă în care ortodocşii ar trebui să se concentreze mai mult pe aplicarea principiilor creştine de viaţă, în existenţa lor cotidiană.
Părintele Cleopa, unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai iubiţi duhovnici pe care România i-a avut vreodată, scria că: "Milostenia şi postul sunt aripile rugăciunii. Rugăciunea noastră niciodată nu zboară mai repede la Dumnezeu ca atunci când e ajutată de post şi milostenie. Postu-i maica sănătăţii şi lungimea vieţii".
Acelaşi post de aproape 1.700 de ani
În vechime, nu toţi creştinii posteau la fel, înainte de Sfintele Paşti. Parte ţineau doar Vinerea Mare, iar parte, câteva zile din Săptămâna Patilmilor. Erau şi unii care posteau vreme de opt săptămâni. În secolul al II-lea, postul a fost împărţit în două perioade. Paresimile, până în duminica Floriilor, şi Săptămâna Patimilor. Abia la Conciliul de la Niceea, în anul 325, s-a standardizat durata postului: şapte săptămâni. Importanţa acestui post n-a fost niciodată nesocotită. Încă din secolul al IV-lea, mirenii care nu ţineau postul Sfintelor Paşti erau în pericol de a fi excomunicaţi, în vreme ce clericii riscau caterisirea (despreoţirea - n.r.).
