„Dacă eşti singur şi nu ai cui să povesteşti, te simţi dărâmat şi fără niciun rost, eşti disperat, dar nu are cine să-ţi întindă o mână, noi suntem aici. Suntem la fel ca voi… şi noi avem nevoie de sprijin. Vom încerca să ne ridicăm împreună! Să vorbim lumii întregi despre fiinţele dragi pe care le-am pierdut, să întindem o mână de ajutor în numele lor, să îi păstram vii în inimile noastre. Voi ce simţiţi?”.
Acesta este mesajul de întâmpinare pe blogul http://durerea-unei-pierderi.blogspot.com/ creat de Marilena Perijoc. Mari, aşa cum îi spun toţi prietenii, a acceptat să scriem despre blogul pe care l-a creat din dorinţa de a-i sprijini puţin sufleteşte pe toţi cei care trec prin drama unei pierderi.
Mari este o mamă de înger, care şi-a pierdut primul copil, pe Andrei, şi o soţie care şi-a pierdut soţul într-un accident de maşină. A simţit atunci că totul se termină, că nu poate continua fără el, dar şi-a privit fiicele şi a înţeles că trebuie să lupte.
„Eram la o vârstă când nu ne gândeam la moarte şi şocul a fost teribil... Apoi m-am simţit tare singură şi căutam răspunsuri. De aici ideea cu blogul. Încerc să ajut atât cât pot şi vorbind despre soţul meu mă simt şi eu mai bine. Tot ca o formă de terapie prin scris, mi-am transformat durerea sufletească în versuri şi am publicat o carte în memoria lui Vali, soţul meu”, ne-a mărturisit Mari.
Versurile publicate de Marilena pe acest blog au devenit „Călător printre stele”, o carte de suflet scrisă în memoria lui Vali, volum care i-a surprins şi pe cei apropiaţi lui Mari, care nu-i cunoşteau latura poetică.
Fără mască
„Îmi doream să găsesc pe cineva ca mine, care să mă înţeleagă... În faţa lumii şi a cunoscuţilor, în general, porţi o mască. Lumea îşi imaginează că odată cu trecerea timpului eşti bine. În sufletul tău nu se schimbă nimic, uneori dorul devine şi mai mare... Aici, pe blog, suntem noi, cei fără mască, ne ajutăm şi ne susţinem reciproc. Pentru că depresia vine şi pleacă... Acum eşti bine, acum poţi să cazi... Important este să lupţi să te ridici. Nu contează cât timp a trecut”, ne-a spus Mari.
Are prieteni cu care vorbeşte zilnic pe blog şi lor li se alătură alţii. „Am fost invitată în emisiunea Mihaelei Tatu - „Celebri sau nu” - dar în afară de asta nu am făcut publicitate blogului. L-au găsit cei trimişi de Dumnezeu către mine... Aşa îmi place să cred”, spune Mari.
Suntem convinşi că aşa este, că prin blogul ei, Cel de Sus, în marea lui iubire şi înţelegere, îi trimite pe cei ce rătăcesc într-un ocean de durere pe insula de linişte şi de echilibru a Marilenei Perijoc, unde să se reculeagă şi să găsească forţa de a merge mai departe, în viaţă!
Nu înfigeţi cuţitul în rană!
Drama pierderii cuiva drag este adesea acutizată de vorbele sau de atitudinea celor din jur. „Ar fi bine ca cei din jur să înveţe cum să se comporte cu cel aflat în astfel de suferinţă. Frazele de genul "a trecut timpul", "bine că nu ai fost şi tu", "eşti tânără, ai viaţa înainte" nu fac decât să înfigă cuţitul în rană... Mai bine ar fi să asculte şi atât... să nu spună nimic. Cei care sunt în depresie se descarcă povestind despre decedat. Nu trebuie ocolit acest subiect în ideea că, dacă nu deschizi subiectul, îi va fi bine...”, spune Mari.
Alinare
„Cei plecaţi sunt uneori cu noi chiar dacă nu îi mai vedem, ei ştiu ce facem şi ce gândim şi ne veghează de sus”, ne-a mărturisit Mari.
„Sunt mulţi oameni în doliu, care se simt speriaţi şi debusolaţi, şi pentru care un cuvânt, faptul că simt pe cineva cu sufletul alături, valorează foarte mult. Cu siguranţă vor simţi puţină alinare sufletească văzând că cineva se gândeşte la suferinţa lor”.
„Este foarte greu, trăiesc de acum între două lumi, poate nu îşi mai înţeleg rostul pe această lume... dar suntem datori să luptăm până la capăt în memoria celor dragi plecaţi dinte noi, care cu siguranţă vor să fim liniştiţi şi fericiţi”, ne-a spus Marilena Perijoc.
