Din colecţia "Cele mai frumoase poezii fără erată"
(pastel de sezon, în stil ionic)
!vine iarna peste mine…cu şenile de zăpadă,
mi se-nfige-n creier crucea, subţiindu-se de ploi,
am trecut de primul viscol care-a vrut să mă revadă
şi am auzit strigându-şi teiul frunza înapoi!
!lunecărilor de sănii le sunt îngerul aproape…
oameni cu veşminte albe văd iubindu-se în ger…
este cald de-atâta viscol, simt că nu mă mai încape
haina mea rămasă nouă de pe vremea lui homer!
!vine timpul şi răstimpul să-mi aducă întrebare:
viaţa este o greşeală? moartea este o erată?…
viscolul este răspunsul hoţului de respirare…
trece iarna peste mine…cu şenile de zăpadă!
