La Galeriile de Artă “Nicolae Mantu” s-a deschis expoziţia “Sacru şi Profan”, organizată de Fundaţia Culturală “Dr. C. Teodorescu”, proiect iniţiat împreună cu Consiliul Judeţean Vaslui, având drept colaboratori Muzeul Literaturii Române din Iaşi şi Filialele Uniunii Artiştilor Plastici din ţară şi specialişti în istoria şi sociologia religiilor de la Universitatea “Al. I. Cuza” din Iaşi.
Proiectul este dedicat Centenarului “Mircea Eliade”. Dintre numeroşii artişti care au participat la expoziţie fac parte şi o suită de plasticieni gălăţeni (Gheorghe Andreescu, Jana Andreescu, Florian Doru Crihană, Nicolae Einhorn, Eugen Holban, Aurel Manole, Gheoghe Miron, Gheoghe Nour). Îi mai amintim dintre participanţii aflaţi pe simezele Galeriilor de artă pe: Felix Aftenie, Dorin Baba, Zamfira Bârzu, Ioniţă Benea, Jenică Bodea, Adriana Boerescu, Florin Buciuleac, Mircea Cojocaru, Dan Constantinescu, Constantin Diaconescu, Valeriu Gonciariuc, Nelu Grădeanu, Doina Leahu, Dorin Lehaci, Gheorghe Maftei, Antonio Romeo Palie, Constantin Tofan, Viorica Toporaş.
Genericul expoziţiei evocă o temă veche în istoria artei, descinzând din Renaştere şi nu rareori transpusă de pictori în vechime prin intermediul alegoriilor.
În perioada comunistă, ideea “sacrului” trebuia tratată aluziv astfel încât ea să nu fie identificată uşor de cei care vegheau ca astfel de preocupări să fie eliminate. Deoarece abordarea aluzivă este chiar teritoriul artei, această temă a fost destul de frecventă în artele plastice chiar în “îngheţatul” deceniu `80. După 1990, totuşi, libertatea de expresie, benefică în mod firesc, a dus uneori şi la o inflaţie a acestei teme şi la o tratare uneori prea ilustrativă a ei.
Nu este cazul acestei expoziţii, unde diversitatea stilistică pune în faţa publicului modalităţi de investigare ce reţin atenţia prin profunzimea demersului plastic.
Evocarea umanului devine mai profundă în acest context al investigării sacrului ce a însoţit permanent existenţa în timp a civilizaţiei omenirii; ea este prezentă, o recunoaştem în imaginile figurative din expoziţie, fragmentare, dar şi în lucrările abstractizante care dau frâu liber imaginarului, fanteziei mereu dornice să descopere teritorii ale misterului, ale necunoscutului presimţit dar care scapă adesea formei precise. Instalaţia, colajul, exploatarea suprafeţei cu toate bogăţiile texturaliste le întâlnim în această expoziţie dezvoltând în expresii inedite conotaţii ale celor două concepte.
“Ce este sacrul şi ce este profanul?” - iată o întrebare pe care ne-o punem cu mai multă atenţie după ce-am vizitat expoziţia. Plasticienii care expun nu delimitează cele două zone, deoarece acest lucru nu este posibil, iar delimitările tăioase nu sunt caracteristice demersului artistic; dar folosesc din plin polisemantismul artei pentru a ne dezvolta disponibilitatea către acea latură nevazută, dar reală, ce ne însoţeşte existenţa, pentru a deschide supape ale spiritului către ea.
Expoziţia Fundaţiei “Dr. C. Teodorescu” se constituie într-un fapt de cultură menit să pună în valoare nu numai o latură semnificativă a creaţiei contemporane româneşti dar şi punţi de legătură cu tradiţia.
