Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
Alde bădia Ion (III)
Scris de Ion Zimbru Joi, 25 Ianuarie 2024
Ne adunăm în jurul lui nea Ion şi-l ascultăm. El stă pe prispa din lut şi-şi aduce aminte. Prispa-i veche, dărăpănată. Cât timp a "stat" el în Siberia, nimeni nu s-a mai ocupat de cele trebuincioase ogrăzii. Prispa-i mâncată de vreme. Prin pământu-i spălat de ploi şi singurătate, ca un…
Alde bădia Ion (II)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 24 Ianuarie 2024
Primele săptămâni de recluziune în Siberia îl conving pe badea Ion că nu-i nicio şansă de scăpare şi că doar o minune îl mai poate scoate din ceastă "libertate" cu zăpezi enorme şi friguri năucitoare. Unde să fugi când geru-i de minus cincizeci de grade? Când foamea te transformă în…
Alde bădia Ion (I)
Scris de Ion Zimbru Marți, 23 Ianuarie 2024
Nişte slugi superioare şi gradate îl mobilizează pe badea Ion Manole să lupte (alături de germanii lui Hitler) împotriva Marelui Război de Apărare a Patriei. Slugile-s la bunul plac şi la ordinul mareşalului Antonescu. De partea cealaltă, tovarăşul Stalin taie şi spânzură, nu ocoleşte nimic, nici măcar pe cei nevinovaţi…
OPERA OMENIMII (II)
Scris de Ion Zimbru Luni, 22 Ianuarie 2024
Ea, dansatoarea de lângă aripile vântului, poartă suflet de Vioară în trup de Trestie. Cu o privire atentă şi ascuţită, de Argus, realizezi că seamănă leit cu Isadora Duncan, splendoarea care i-a mâncat zilele şi nopţile lui Serghei Esenin. El, dansatorul de lângă aceleaşi aripi, poartă suflet de Mesteacăn în…
OPERA OMENIMII (I)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 20 Ianuarie 2024
Cum te duci încolo, în jos, dinspre marele Nord al Moldovei de Sud, cam pe unde crezi că stă locul unde nu se întâmplă nimic, drumul/şoseaua face la dreapta. Întrebare posibilă: ce face drumul la dreapta? Răspuns sigur: la dreapta, drumul coteşte. Coteşte aproape brusc, n-are vreme de pierdut cu…
BINECUVÂNTARE de MAMĂ
Scris de Ion Zimbru Vineri, 19 Ianuarie 2024
Nu-i aproape. Ţi se pare departe? Ţi se pare sau nu ţi se pare, dar poţi fi sigur că tocmai acolo trebuie să ajungem. N-avem încotro. Şi, chiar dacă am avea încotro, loc mai sigur decât acesta nu există nicăieri. Nu am auzit să existe vrun loc mai sigur decât…
BINEFACERE și BINECUVÂNTARE
Scris de Ion Zimbru Joi, 18 Ianuarie 2024
Mai demult. Nu acuma. Plouă. Până la os. Stau în mijlocul ei şi mă rog să nu se oprească. Fiindcă, vorba aia, dacă ploaie nu e... nu-i aşa? Mocofanii stau în faţa garajelor, clocotiţi şi întunecaţi de rachiuri, şi suduie ploaia. O suduie în ordine alfabetică, mult, cu duşmănie demnă…
MÂINILE MATALE, MAMĂ!
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 17 Ianuarie 2024
Da, sigur că da! am să mă duc şi la mama!... Chiar şi tata zice, nu să-mi răspundă şi să-şi exprime acordul în legătură cu intenţia mea, ci să-şi arate regretul că el nu se poate duce, merge greu, din ce în ce mai greu: da, sigur că da, du-te…
MÂINILE MATALE, TATĂ!
Scris de Ion Zimbru Marți, 16 Ianuarie 2024
Când am ajuns în ograda cu troscot şi tei, tata se uita la cer. Sigur, credea că de acolo vine drumul/cărarea spre casă, spre acasă. Se uita fără vorbă, cu ochii mai albaştri decât cerul la care se uita. Chiar mă vedeam în ochii lui cum mă apropii de el,…
CULTURĂ, nu PIATRĂ!
Scris de Ion Zimbru Luni, 15 Ianuarie 2024
Dragul meu prieten, nu mai încape nici o vorbă, nici o îndoială şi nici o amânare: curând, cred că începeNu cred, sunt sigur! Cred şi sunt sigur că eşti pregătit şi tu pentru această importantă începere. Eu, chiar astăzi, mi-am comandat costum de mire, mai ales că niciodată nu am…
HAIDEȚI în MIJLOCUL LUMINII!
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 13 Ianuarie 2024
Ieşiţi din găuri şi din beznă, fugiţi de sub sutana popii şi de sub vorbele năimiţilor mincinoşi, abandonaţi smerenia în faţa chipurilor cioplite, nu vă mai pierdeţi vremea cu tot felul de "spirale" şi "trimişi ai cerului", nu vă mai lăsaţi trăiţi de timp, nu mai întoarceţi spatele la cărţile…
DRUMUL și MARGINEA COPILĂRIEI
Scris de Ion Zimbru Vineri, 12 Ianuarie 2024
Întotdeauna am considerat şi am crezut că ştiu foarte bine cum aşteaptă mama pe Drumul Copilăriei să mă vadă venind acolo. Mama vorbeşte cu tata despre nesimţirea mea, fiindcă am rărit cam des paşii până acasă. Tata ascultă şi tace. Şi nici nu fumează. Asta mai zic şi eu răbdare.…
Oare care, domnule colonel Oarecare?
Scris de Ion Zimbru Joi, 11 Ianuarie 2024
Nu ştiu dacă vă mai aduceţi aminte când l-am întâlnit pe soldatul George Bacovia şi că eraţi şi dumneavoastră acolo, domnule colonel Oarecare! Dacă vă mai amintiţi, eu râdeam homeric şi gândeam cam aşa, v-am mai spus-o: de la facerea lumii până la vânzătoarea de lozuri, în afară de poezie,…
Trecut și Mic Tratat de Toamnă Minunată
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 10 Ianuarie 2024
Sigur că da! Nu ştiu pe unde, nu ştiu când şi nu ştiu cum intrase în odaie, printre cele banale şi multe şi simple substantive mărunte. Şi cânta. Nu cânta foarte tare, dar nici foarte încet. Cânta foarte clar. Cânta de sfărâma liniştea sufletului meu adormit, dar şi liniştea sufletului…
Rețetă: Răsărită cu Iepure
Scris de Ion Zimbru Marți, 09 Ianuarie 2024
Stau culcat cu ochii la cer, în hectarul de răsărită. Beţele în capătul cărora-s roţile cu seminţe mi se par foarte înalte, parcă-şi sprijină galbenul direct de bolta care desparte totul de nimic, totul de tot, nimicul de nimic. Blestemul pământului sau blestemul iubirii (sigur, trebuie să-i mulţumesc lui Ion…
NU MAI VINE
Scris de Ion Zimbru Luni, 08 Ianuarie 2024
Aşa trebuia să-i fi spus, dar mereu am uitat. Aşa trebuia să-i fi spus, dar nu ştiu de ce uitam totdeauna, când venea. Când venea, îmi lua minţile. Şi venea în fiecare secundă. Acum, nu mai vine. Nu mai vine, însă îmi aduc aminte ce trebuia să-i fi spus. Aşa…
REMEMBER
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 06 Ianuarie 2024
Când îmi vorbea despre evoluţia artei, doamna profesoară Geta Teodoru considera că-i necesară depăşirea obişnuinţelor în fiecare clipă, că trebuie instituită starea de asediu asupra şabloanelor, libertatea de mişcare printre colţuri de neant, dar şi printre flori de colţ, că trebuie omologat urletul de durere în paradis, dar şi urletul…
MIREASA și CORBUL
Scris de Ion Zimbru Vineri, 05 Ianuarie 2024
Auzisem de la cei mai mari şi mai deştepţi şi mai daţi în 3,14 - cum zice Nichita, antrenorul de îngeri - că n-am ce căuta pe planeta asta - vai de cucurigu ei! - dacă nu-l citesc pe Edgar Allan Poe. Desigur, i-am ascultat pe aceşti modeşti inteligenţi şi,…
MĂZĂRICHE PREPELEAC (XIV)
Scris de Ion Zimbru Joi, 04 Ianuarie 2024
E aproape ora cinci, după amiază. Nea Măzăriche se pregăteşte să plece la vecernie. Foarte bine. Că şi eu vreau să mă duc, dar nu la biserică. Vreau să văd până unde ţine Calea Zimbrului. Cică nu mai durează mult şi se va numi Fundătura Zimbrului. Sau, dacă autorităţile ţin…
MĂZĂRICHE PREPELEAC (XIII)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 03 Ianuarie 2024
Bărbatul de la răscrucea din ziarul anterior nu-şi poate ascunde uimirea, dar şi spaima, când aude că zvârluga imediat viitoare mireasă are două miliarde şi cinci sute de milioane de ani. Nu ştie ce să-i răspundă, dar parcă nici nu are suficient curaj. Se uită cu mare atenţie la arătarea…
MĂZĂRICHE PREPELEAC (XII)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 29 Decembrie 2023
Încet-încet, ca într-un film întors, nea Măzăriche îşi opreşte zâmbetul, se lipeşte de urechea mea şi mă întreabă dacă măcar am răsfoit "Moartea... ca explicaţie a vieţii", cartea care, zice el, va limpezi multe nebuloase, va şterge multe angoase, va demonstra că nu există buricul pământului pe nici un Pământ…
MĂZĂRICHE PREPELEAC (XI)
Scris de Ion Zimbru Joi, 28 Decembrie 2023
=O lasă pe mama lângă teiul doldora de cântece cu pene şi porneşte spre mine. Nu ştiu dacă rochia fără capăt vrea să ajungă, în sfârşit, la mine. Nu ştiu dacă nu cumva vrea să plece şi trebuie să treacă prin mine, pe lângă mine. Oricum, încep să tremur, nu-mi…
MĂZĂRICHE PREPELEAC (X)
Scris de Ion Zimbru Marți, 26 Decembrie 2023
”Aş vrea să ştiu ce are de gând cu mine Sosirea asta în rochie fără sfârşit, dar mi-i ruşine s-o întreb, mi-i ruşine s-o trag de mânecă. Mi-i frică, mai bine zis. Mi-i frică, nu care cumva să se supere şi să plece, să asist (şi) la plecarea Sosirii, la…
MĂZĂRICHE PREPELEAC (IX)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 22 Decembrie 2023
Pe primele cinci-şase propoziţii le citesc în tăcere. Şi mă opresc. Mă uit la nea Prepeleac şi-l cercetez cu atenţie, cu încântare, cu invidie, cu orice preţ. El se face că nu mă vede ce fac. Reiau textul. De data asta, citesc să se audă până dincolo de Măzăriche, până…
