„Ideea acestui spectacol a apărut în tren, pe ruta Galaţi-Iaşi, Iaşi-Galaţi. A apărut ascultând conversaţiile călătorilor. A apărut privind pe fereastră câmpurile Moldovei. A apărut din admiraţie pentru marele autor român Eugen Ionescu”.
Aşa sintetizează actriţa Tamara Constantinescu piesa „Cinci dimensiuni feminine”, a cărei avanpremieră a avut loc joi, la Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, în Sala Studio.
Aproape că nu mai e nevoie de alte cuvinte pentru a defini acest spectacol original, care aparţine în totalitate Tamarei Constantinescu. Regăsim în această piesă, un veritabil one-woman-show, o gamă largă de personaje, trăiri, emoţii şi limbaje.
De fapt, chiar titlul sugerează o „cvintuplare” a sufletului feminin, iar faptul că dialogul monologat este creat din replici aparţinând unor personaje ionesciene duce automat spectacolul în zona absurdului.
Tamara Constantinescu intră şi iese natural din pielea a cinci caractere create de Ionesco: Mary din „Cântăreaţa cheală”, Profesorul (Profesoara) din „Lecţia”, Roberta din „Jacques sau supunerea”, Bătrâna şi Doamna, ambele din „Ce formidabilă încurcătură”.
Sunt cinci evoluţii distincte, excelent creionate de actriţa gălăţeană, legate totuşi de acelaşi limbaj absurd, de lipsa comunicării. „Acţiunea se petrece într-un tren, dar nu în oricare, ci chiar în ˝trenul vieţii˝, unde destinul îl aruncă pe fiecare într-un mod absurd şi greu de înţeles”.
„Un tren în care fiecare urcă cu dotarea lui genetică, cu arborele lui genealogic, cu drumul lui, la fel ca şi într-un tren oarecare, în care intră oameni ne-omogeni, cu viaţa lor, cu frustrările lor, povestind vrute şi nevrute, jucându-se parcă ˝de-a v-aţi ascunselea˝ cu frazele”.
„Este o lume în alb şi negru, o poveste despre singurătatea cu oameni şi neadaptare, despre lipsa de comunicare, dialoguri fără feed-back, personajele nu sunt capabile să intre într-un dialog, monologhează doar”.
„O poveste despre absurdul vieţii şi obsesia morţii, despre imposibilitatea fiinţei umane de a şti, de a înţelege, despre întrebări fără răspuns”, explică Tamara Constantinescu ideea spectacolului.
De altfel, celebra vorba a lui Socrate „ştiu că nu ştiu nimic” apare în finalul piesei sintetizând toate dimensiunile umane, nu doar pe cele ale feminităţii.
„Cinci dimensiuni feminine” e o piesă pe care merită să o vedeţi. Tamara Constantinescu dovedeşte că e nu doar o actriţă bună, ci şi o creatoare de spectacole.
Şi chiar de cronici de teatru, având în vedere lungimea citatelor din acest text.
