şi doar i-am zis de la născare:/ tu nu trăieşti până la moarte,
tu vei muri mai înainte!.../ a râs şi-a plâns deopotrivă...
ş-apoi, cu mâinile întinse,/ cu vorbe rare şi curate,
l-aud cum cere (dinspre ceruri)/ pâine şi sare pentru mine,
şi (pentru el) numai răbdare/ şi-nţelepciune şi colivă...
şi [pentru toţi (în)frânţii sorţii]/ drum bun şi facere de bine!
şi doar mi-am zis de la născare:/ tu vei trăi-n eternitate
şi n-ai să mori nici după aia!.../ ce îndrăzneală şi minciună!
ce îngâmfare nebunească!.../ vremelnicia-i cumsecade,
că nu m-a strâns până acuma.../ abia mai luminez pe roată,
mă uit în urmă şi-nainte:/ el nu se scade, nu s-adună...
şi cred (şi-adânc şi mult şi tare)/ că n-o să moară niciodată!
