Tiptil, dintr-un pliu al Memoriei, ca şi cum ar vrea să participe şi dumnealui la Sfatul Vibraţiilor cu Mutelcă, Batog, Balaban, Cherpedin, Costache şi Zimbru, apare/răsare un motan! Un motan albastru! Un motan încărcat cu Istorie! Chiar începem să credem că acest cotoşman a mai fost Aici, că nu-i străin de Plita în jurul căreia încercăm cu degetul apa Mării, să vedem dacă-i udă! Motanul cu blană albastră, cu ochi mari şi albaştri şi amorezaţi de-un mieunat feminin înalt, dinspre acoperişul bisericii, se scurge pe lângă fiinţe şi lucruri, toarce, se spală, ne aminteşte cele mai frumoase/delicate versuri din poezia lui Emil Brumaru, adică din lirica de dragoste a Lumii, „Cântec naiv”! Nea Cherpedin se grăbeşte să răscolească-n Memoria Plitei şi să recite: „Afară plouă laic şi-aş vrea să fii aici,/ să tac, să taci, tăcerea la fleacuri să ne-mbie,/ să lâncezim pe paturi, ca două mari pisici/ după ce-au lins smântâna (slup!-slup!) din farfurie!// Ţi-aş spune-ncet: dă-mi mâna... şi poate că mi-ai da-o/ cu sufletu-n ruină, ca-n vechi foiletoane/ în care-n moi fotolii leşină dulci cucoane,/ vărsând pe sâni ceşcuţe de lapte cu cacao!// Ţi-aş da deoparte părul cu gura de pe gât,/ cu gura ţi-aş desface nasturii mici de bluză/ şi ţi-aş şopti-n urechea ta fleaţă şi confuză:/ afară plouă laic şi-i trist şi mi-i urât!”//... Nu?... Sigur că da!... Şi, uite chiar aşa, nu care cumva să se prăbuşească Văzduhul din cauza târtanilor cu manele şi fierăstraie, cotoşmanul împrospătează Memoria dregătorului... şi ascultăm consternaţi, cu motan cu tot: „Lângă şofer, în dreapta, frecai un mâţ albastru/ (cred că-l duceai la ţară, ori, poate, la plimbare)/ purtai pomeţi şi buze ca frunza de jugastru/ şi-n păr aveai pericol de electrocutare!/... Şi mi-am adus aminte năucitoarea clipă/ când mi te-a scos în cale o nu ştiu care naibă,/ râzând, cu (mini)fustă... (ce lungă (proto)tipă!).../ (visam c-o să-mi salveze destinul de la şaibă!)...// Te-am acostat în pripă şi prin învăluire:/ hei, centrifuga tatei, sălbatică şi castă!.../ (ţi se vedea con/turul prin rochia subţire).../ hai să te fac o talpă, hai să te fac nevastă!// Nu mi-ai răspuns, desigur... eram timid şi fraier…/ şi-am încercat vrăjeala cu tine, drept metodă:/ m-am lăudat c-o drujbă, cu-n miel şi cu-n bomfaier.../ dar tu stăteai de piatră, stăteai gasteropodă!// Ştiu, tu voiai alune, fursecuri, savarine.../ (nici bani de pus pe cruce n-aveam în buzunare.../ (păsări treceau, şi fluturi, şi se loveau de mine).../ tu, centrifuga tatei, crăpai de disperare!// Şi ai fugit spre-un ăla îngerivor, ca tine…/ eu am rămas mesteacăn, iobag, fidel, dezastru.../ Lângă şofer, umplută cu jaduri şi rubine,/ fumezi „americane” şi freci un mâţ albastru!”//...Stai să vezi ce vibraţii!
Memoria plitei şi plita memoriei noastre (VII) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
