Ai auzit, Marghioalo? - zice Costică. Ai auzit, Costică? - zice Marghioala. Am auzit! - răspunde Marghioala. Am auzit! - răspunde Costică. Şi ce părere ai? - spune Marghioala. Şi ce părere ai? - spune Costică.
Se lasă o tăcere devastatoare, mai mult decât sepulcrală! Se lasă o tristeţe mai abitir decât la înmormântarea unui privighetor! Noaptea devine apăsătoare! Nu se aude decât Lacrima din Icoana cu Maria şi Fiul lui Dumnezeu! Şi nu se aude decât Perfecţiunea Paingului Milenar, transmis din aproape în aproape! Şi nu se aude decât Înţelepciunea Şarpelui de Casă, şi acesta la fel de Milenar şi la fel de transmis din aproape în aproape! Şi nu se aude decât Respiraţia Haosului dintre Tot şi Nimic! Nu se vede decât Steaua Perpendiculară a văduvei Mânătarcă! Şi nu se vede decât Steaua Perpendiculară a văduvului Cicoare! Perpendiculare şi Bătrâne, abia-abia târându-se spre Capătul dinspre Apus!
Sigur că da! Sigur că da! Aprob pozitiv, cum a spus mucalitul din Haimanale! - huruie Costică. Sigur că da! Sigur că da! Şi eu aprob tot la fel de pozitiv, cum a stabilit nenea Iancu! - huruie şi Marghioala! Totul trebuie să funcţioneze ca un Joc de Şah! - decretează Cicoare. Şi eu cred tot astfel! - decretează Marghioala. Democraţia asta găunoasă, păguboasă, puturoasă, amăgitoare şi încurajatoare a existenţei la limita Infracţiunii şi Nesimţirii trebuie dată Afară de pe Planetă! - conchide Costică Cicoare! Nec Plus Ultra! - încheie şi Marghioala Mânătarcă.
Moşnegelul ia tocul şi călimara şi Catastiful Nemuririi din sertarul scrinului, îşi drege coardele, se uită la Icoana cu Maria şi începe să scrie şi să se îngâne aşa!
„Au dat salcâmii în mugur, Marie!/ oare să cred că a venit primăvara? oare-i/ dezlegare la fluturi şi chemare la rătăcire/ prin liniştile şi prin adâncimile vioarei?// Au dat salcâmii în frunză, Marie!/ una câte una, vioarele se suie şi coboară/ să-şi aşeze glasurile! cică vor să înceapă/ primul concert pentru rochia de seară!// Au dat salcâmii în floare, Marie!/ fructele caută loc printre vioare şi fluturi,/ să asculte şi să crească până la toamnă,/ poate le auzi şi poate vii să le scuturi!// Au dat salcâmii în păsări, Marie!/ câtă filarmonică în lumea aceasta (ne)curată/ începe să cânte pentru rochia fără capăt!.../ hai, deschide! salcâmii vin să te vadă!”//… (Stai să vezi continuarea!)...
