Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

"Nu vă mai spun, stimabile Dovleac, despre sinistrele zgomote produse şi răspândite de colţarii scăpaţi de sub orice control. În pofida faptului că Poliţia vorbeşte, din când în când, despre subţierea bandelor care-şi fac veleatul şi obrăznicia pe unde vor muşchii lor, cartieriştii sunt peste tot, prin faţa magazinelor, prin…

"Pe lângă deja celebrul grătar şi celebra îndeletnicire cu mâncatul şi scuipatul seminţelor de răsărită, de bostan sau de crucea mă-sii, flexul a devenit simbol naţional. Nu-i cazul să vă descriu această sculă feroce, domnule Dovleac. De la pătrunderea acestui instrument criminal pe piaţă, lumea îl foloseşte într-o veselie, ca…

"Da, domnule pârcălab. Cine ne apără de zgomotele inutile, care sfărâmă cetatea? Ştiţi pe ce loc se află zgomotul la capitolul stres/teroare? Ştiţi ce părere au bolnavii şi medicii din Spitalul Judeţean despre dumneavoastră, cel care, în toţi anii, aprobă zgomotul din Triunghiul Tristeţii? Nu există anotimp în care tot…

"Aşadar, domnule pârcălab, în scrisoarea de astăzi vreau să vă atenţionez în legătură cu parcarea automobilelor pe trotuar. Să vă atenţionez fiindcă dumneavoastră nu vedeţi, nu aveţi vreme, nu aveţi timp, nu aveţi interes, nu aveţi prerogative...şi nu mai ştiu ce nu mai aveţi. Nu aveţi deoarece nu vreţi să…

Scrisorile/petiţiile lui Nae Chiftea către pârcălabul Dovleac sunt multe. Chiar foarte multe. Şi toate, absolut toate, au fost returnate la expeditor, cu menţiunea expresă pe plic: "nu avem vreme de Chiftea!". Bineînţeles, această menţiune poartă şi o semnătură, dar nu a administratorului aflat pe capra cetăţii, ci a unui mărunt…

Nici copii nu mai are. Doi a avut. Gică, un băiat cu niscaiva glagore la tărtăcuţă în plus, care a câştigat o viză pentru America şi a plecat cu ea, să ajungă mare. Şi s-a făcut aşa de mare, încât n-a mai încăput în avion... şi nu s-a mai întors.…

Tovarăşul Nae Chiftea locuieşte în Ţiglina IV. Locuieşte într-o odaie cu două uşi: una la intrare şi una la ieşire. Nu (mai) are pe nimeni. Are doar şaizeci de ani şi o pensie mică. Aşa de mică, încât îi încape în buzunarul de ceas. Ceas nu are. Dacă vrea să…

Habar n-am ce vrea să facă Iulia cu Marsilia, de ce a plecat nitam-nisam şi unde vrea s-o ducă pe frumoasă. Ştiu că barmaniţa-i mamă şi are suflet, dar să se ridice şi să plece brusc n-am crezut că (se) poate. Mă cuprinde un soi de frică in/explicabilă, un fel…

Sigur că da! Îi aud plânsul. Îi aud lacrimile cum cad pe ciment şi se sparg în zeci şi sute şi mii de lacrimi mai mici. Şi, în fiecare dintre acestea, văd câte o ţigăncuşă plângând după mamaia plecată să vândă "aur" la proşti. Iulia, barmaniţa, se uită şi ea,…

Sunt în stare să-mi aduc aminte şi să vă scriu o poveste răscolitoare prin frumuseţe şi imprevizibil. O poveste din Galaţi. O poveste din gară. Nu chiar de unde se ia sau se pierde trenul, ci dintr-o cârciumă-n drum, foarte aproape de gară!... Sigur că da! stau la taclale cu…

"Nu mai spun că mulţi mureau pe drum. Aproape în fiecare sat se află cel puţin câte un flăcău de-al nostru îngropat mai creştineşte decât camarazii rămaşi în urmă şi în uitare. Mergeam numai primăvara, numai vara şi numai toamna… şi numai când ne lăsau bubele din tălpi, vătămăturile din…

Nea Ion îşi ia un bob-zăbavă şi cată cu ochii spre răsărit. Oare de ce nu se uită spre Apus, dacă Răsăritul i-a sfărâmat tinereţea şi toate rezervele de viitor? Îmi vine să cred că nea Ion Manole priveşte "altfel" (cu alţi ochi şi în alte dimensiuni) locul supliciului său…