Deşi nu este un secret, puţini oameni realizează faptul că sumele încasate de la angajat şi de la angajator pentru contribuţii la stat sunt destul de semnificative. Statul primeşte aproape un salariu egal cu cel al contribuabilului care munceşte o lună întreagă pentru a-şi număra la final puţinii bani care-i mai rămân în buzunar.
Cât plăteşte şi cât ia angajatul
Calcule simple arată că un angajat care are un salariu brut de 1.000 de lei va plăti la stat 10,5 la sută pentru pensii (CAS) - adică 105 lei; 5,5 la sută asigurări de sănătate (CASS) - 55 de lei şi 0,5 la sută la şomaj, respectiv, 5 lei. După ce se scad toate acestea, rămâne cu 835 de lei, din care se scade deducerea personală de 250 de lei şi se aplică impozitul de 16 la sută. Rezultă, în final, doar 741 de lei bani în mână, în timp ce statul se alege cu restul de 259 de lei.
Cât plăteşte angajatorul pentru tine
Ceea ce nu vezi pe fluturaşul de salariu sunt dările pe care angajatorul le plăteşte către stat: 15,8 la sută la CAS - adică 158 de lei; 5,2 la sută la CASS - 52 de lei; 0,5 la sută la şomaj - 5 lei; 0,85 la sută la Concedii şi indemnizaţii - 9 lei; 0,25 la sută creanţe salariale - 3 lei şi 0,4 la sută la Fondul de Risc şi Accidente - 4 lei. Adunate, toate dau 231 de lei. Prin urmare, ca să-ţi plătească ţie un salariu brut de 1.000 de lei, angajatorul cheltuieşte de fapt 1.231 de lei. Toate acestea sunt calculate la condiţii normale de muncă.
Dacă vorbim de condiţii deosebite, angajatorul va plăti CAS de 31,3 la sută, deci 313 lei, ceea ce înseamnă că suma datorată statului se ridică la 386 de lei.
La condiţii speciale de muncă, angajatorul plăteşte 36,3 la sută CAS, asta însemnând că suma pe care o dă statului ajunge în total la 436 de lei. 60 la sută - tu, 40 la sută - statul Prin urmare, statul colectează, fără să mişte un deget, şi de la angajat, şi de la angajator, un „salariu” de 490 de lei, în timp ce omul, care s-a spetit o lună de zile pentru un salariu aproape minim (975 de lei - salariul minim pe 2015), pleacă în buzunar cu doar 741 de lei. Adică, 60,19 la sută ia angajatul, din cei 1.231 de lei, iar statul se alege cu 39,81 la sută. Sumele pe care le primeşte statul pentru condiţii deosebite de muncă sunt şi mai mari.
În timp ce salariatul ia 741 de lei, statul primeşte 645 de lei de la angajat şi angajator. La condiţii speciale diferenţa dintre stat şi angajat e de numai câteva sute de lei - 695 de lei ia statul şi 741 de lei - angajatul, adică doar cu 46 de lei mai mult. Bine că muncitori care beneficiază de condiţii speciale şi deosebite de muncă nu sunt atât de mulţi.
Plătim degeaba
Şi mai trist decât fiscalitatea excesivă este faptul că toţi aceşti bani nu au acoperire atunci când vine vorba ca statul să se achite de serviciile pe care i le plăteşti lunar în avans. Deşi se duc 10,7 la sută din salariul tău la CASS, serviciile medicale sunt sub orice critică şi întotdeauna când te îmbolnăveşti eşti nevoit să scoţi alţi bani, mulţi, din buzunar. Dacă ai, dacă nu, e greu de crezut că-ţi vei găsi într-un spital alinarea suferinţelor. În plus, din cei 26,3 la sută (respectiv 31,3 la sută sau 36,3 la sută) cât se duc la CAS, nu se ştie ce pensie vei mai primi după zeci de ani de muncă, având în vedere că generaţia actuală de contribuabili este foarte mică, iar generaţia care va fi activă pentru a plăti contribuţiile peste 25-30 de ani va fi şi mai mică.
Citeşte şi: „Viaţa liberă” ÎNCEPE o nouă CAMPANIE INFORMATIVĂ, adresată SALARIAŢILOR GĂLĂŢENI
