„Viaţa liberă” începe o nouă campanie informativă, adresată celor peste 110.000 salariaţi gălăţeni, care pot afla lucruri utile despre relaţia angajat – angajator: care sunt drepturile lor fundamentale, cum pot reclama eventualele abuzuri la Inspectoratul Teritorial de Muncă, ori cum se pot apăra de represaliile şefilor, în caz că îl reclamă oficial.
Primul episod al campaniei are în vedere „Cele zece drepturi fundamentale ale angajaţilor”, aşa cum ni le-a explicat, pe înţelesul tuturor, inspectorul-şef de la Inspectoratul Teritorial de Muncă, Ionel Petrea.
1. Dreptul la muncă, reglementat în Constituţie, în articolul 41: „Munca şi protecţia socială a muncii” unde se scrie că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei, sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.
2. Dreptul la măsuri de protecţie socială, securitate şi sănătate în muncă: ansamblul de activităţi instituţionalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice, a sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane participante la procesul de muncă. Problema este reglementată prin legea 319/2006, unde sunt înscrise toate obligaţiile angajatorului privind securitatea în muncă.
3. Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
4. Munca angajaţilor nu poate fi exploatată şi este stabilită prin lege - fiecare angajat are posibilitatea să lucreze, în medie, opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână.
5. Dreptul la concediu de odihnă plătit, dreptul la repaus săptămânal – Fiecare lucrător trebuie să beneficieze anual de un concediu de odihnă plătit, cu o durată minimă de 21 de zile. Durata de concediu se stabileşte prin negocieri la încheierea contractului individual de muncă, sau prin contractele colective de muncă, acolo unde se iniţiază astfel de contracte. Fiecare salariat are dreptul la repaus săptămânal, ceea ce înseamnă cel puţin două zile consecutive, de regulă sâmbăta şi duminica. Dacă nu se poate sâmbăta şi duminica, repausul trebuie acordat în alte două zile consecutive din timpul săptămânii. Persoanele care lucrează în weekend ar trebui să beneficieze de un spor la salariu, stabilit de angajator.
6. Dreptul femeilor de a avea un regim special de muncă - femeile sunt protejate pe criteriul de gen, nu pot fi puse să efectueze munci grele, periculoase. Femeia însărcinată este foarte bine protejată prin lege şi prin Codul Muncii, prin ordonanţa de urgenţă 96/2003 „Legea protecţiei maternităţii la locurile de muncă”, în care sunt stabilite obligaţii pentru angajator în relaţia cu femeia care declară că este însărcinată.
7. Tinerii (angajaţii până în 18 ani) au drepturi sporite faţă de ceilalţi lucrători - trebuie să lucreze doar şase ore pe zi, nu pot presta muncă pe timpul nopţii, au dreptul la un concediu suplimentar de trei zile faţă de ceilalţi angajaţi, nu pot fi repartizaţi să presteze munci grele, periculoase, care să le pună în pericol dezvoltarea şi formarea lor.
8. Dreptul la formare profesională – o dată la doi, ori trei ani, angajatul trebuie să fie cuprins într-un program de formare profesională.
9. Dreptul la negocieri colective în materie de muncă - fie ca reprezentanţi ai salariaţilor, fie ca membrii unei organizaţii sindicale care stabilesc prevederile contractele colective de muncă.
10. Dreptul să participe la grevă (declanşată conform prevederilor legale) - pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale.
De asemenea, în Codul Muncii se mai stipulează faptul că angajaţii au dreptul să fie informaţi periodic de angajator în legătură cu mersul unităţii în care lucrează şi să fie consultaţi în eventualele probleme care ţin, în primul rând, de condiţii de muncă, de dotarea locurilor de muncă. Salariaţii mai au dreptul să facă parte dintr-un sindicat, să facă petiţii la diferite instituţii publice şi, desigur, au dreptul să reclame posibilele abuzuri din parte angajatorului.
În episodul următor, vă vom spune pas cu pas ce trebuie să faceţi în cazul în care vi s-a făcut o nedreptate la locul de muncă, ori atunci când vi s-a încălcat vreun drept.
