* Unii n-au cum să muncească, iar mulţi alţii nu au unde * Doar circa 150.000 de contracte de muncă, la peste 500.000 de locuitori
Gălăţeanului i-ar trebui mai mulţi bani ca să aibă un nivel de trai ridicat. Or, tocmai de bani nu prea mai e rost într-un judeţ în care locurile de muncă sunt din ce în ce mai puţine, iar multe dintre salarii sunt prea mici pentru a le asigura oamenilor bunăstarea! Statistic, doar un gălăţean din trei munceşte în acest moment şi e de aşteptat ca, odată ce termină facultatea în vară, sute de studenţi să intre direct în şomaj.
Sărăcia din oraş abia dacă se poate compara însă cu aceea de prin multe comune din judeţ - cum ar fi localităţile din nord, spre exemplu - unde munceşte cu acte în regulă nu un gălăţean din trei, ci probabil unul dintr-o sută, în cel mai bun caz.
Într-un judeţ în care doar circa o treime din oameni au loc de muncă, perspectivele economice n-au cum să fie decât sumbre.
Jumătate dintre gălăţeni - pensionari, elevi şi copii
Sunt mai multe categorii de gălăţeni care nu pot munci. Vorbim aici despre preşcolarii care, din datele referitoare la natalitatea din ultimii cinci ani înregistrate de Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică, erau 21.751, la începutul anului. Prea mici ca să lucreze sunt şi elevii, 83.848 la număr, din datele Inspectoratului Şcolar Judeţean. Avem, apoi, 142.238 de pensionari în evidenţele Casei Judeţene de Pensii. Unii mai au încă un serviciu cu jumătate de normă pe ici, pe colo, dar nu sunt suficienţi încât să facă vreo diferenţă semnificativă în statistici.
Dacă pe lângă toţi aceştia îi mai socotim şi pe cei 19.320 de şomeri din bazele de date ale Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM), ar rezulta că vreo 267.000 de gălăţeni fie n-au cum să muncească, fie n-au unde.
Câţi angajaţi avem
Institutul Naţional de Statistică apreciază că, în judeţul Galaţi, trăiesc circa 519.000 de persoane. Cum am stabilit deja că 267.000 nu lucrează, ar reieşi că o fac ceilalţi 252.000. Din păcate, nu e aşa. Cel puţin, nu cu contract de muncă şi cu taxe plătite la stat.
Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) Galaţi are în evidenţe un număr de 125.996 de contracte individuale de muncă ale angajaţilor din mediu privat şi ale unora dintre bugetari. Nu intră la numărătoare funcţionarii publici, angajaţii Ministerului de Interne şi alte câteva categorii de bugetari. Estimând că aceştia ar fi cam 25.000, putem aprecia că vreo 150.000 de gălăţeni muncesc. Statistic, nici măcar fiecare al treilea gălăţean nu are loc de muncă.
E adevărat că parte dintre gălăţeni muncesc la negru, deci nu figurează în nicio evidenţă. Alţii au emigrat, legal sau ilegal, şi iarăşi nu sunt înscrişi în nicio statistică. Iar alţii nu muncesc deloc şi trăiesc aşa cum pot.
Cei mai mari angajatori din Galaţi
Gălăţenii se plâng constant de faptul că nu au locuri de muncă şi au dreptate. Judeţul duce lipsă de mari angajatori. Cele mai multe locuri de muncă, circa 7.000, sunt în combinatul siderurgic ArcelorMittal, companie care n-ar putea însă suporta o creştere consistentă a numărului de angajaţi în viitorul apropiat. Un alt mare angajator este Damen Shipyards Galaţi, cu peste 1.900 de oameni pe statele de plată. Nu-i mai punem la socoteală aici şi pe gălăţenii care muncesc la celelalte firme de pe platforma şantierului. Nici aici, însă, nu se poate creşte la nesfârşit numărul de angajaţi, mai ales că firmele caută oameni cu anumite calificări.
La Tecuci, cel mai mare angajator rămâne SC Contec Foods SRL, care avea peste 450 de angajaţi, potrivit celor mai recente raportări către finanţe.
Şi marile companii locale de construcţii pun la treabă câteva mii de oameni, dar în domeniu, de multe ori, angajarea este sezonieră, aşa că grosul muncitorilor tot rămâne fără salariu, măcar pe durata iernii.
În mediul rural, avem mai puţin de zece firme care au, constant, peste o sută de angajaţi. Alte câteva zeci de firme au în jur de 50 de oameni angajaţi. Sunt însă şi comune în care nu muncesc mai mult de câteva zeci de oameni.
Ce se caută pe piaţa muncii? Mai degrabă prestatori de servicii decât oameni care să producă. Anul trecut, din datele AJOFM, cele mai căutate meserii au fost: agent de securitate (822 de locuri), şofer autocamion (700 de locuri), muncitor necalificat la demolare clădiri (668 de locuri), vânzător (642 de locuri), muncitor necalificat la întreţinere de drumuri şi şosele (534 de locuri), lăcătuş mecanic (465 de locuri), lucrător comercial (440 de locuri) şi manipulant mărfuri (439 de locuri).
Cum susţin economia gălăţenii angajaţi
Un gălăţean care munceşte susţine economia în mai multe feluri. Pe de o parte, cheltuieşte şi astfel le dă de treabă celor care produc, fie că sunt ei din Galaţi, fie că sunt din ţară. Chiar şi cumpărând de la un producător străin, tot creştem cifra de afaceri măcar a unei firme româneşti. Mai exact, a importatorului.
Pe de altă parte, un gălăţean care are serviciu cotizează atât la bugetul local, cât şi la cel naţional. Cu cât e mai mare salariul angajatului, cu atât mai consistente sunt sumele încasate de pe urma sa, ca impozite şi taxe. De regulă, gălăţenii cu venituri mari au şi cheltuieli mari.
Cine nu munceşte nici nu cotizează cine ştie ce şi nici nu consumă consistent. Şi s-ar putea ca, la un moment dat, spinarea treimii gălăţene care munceşte să se frângă sub povara întregului judeţ.
