Atunci când facem cumpărături de la magazinul din cartier sau la centrele comerciale, vânzătorii eliberează bonuri fiscale sau bonuri de casă. Dacă ei uită, atunci noi putem să le cerem. Cu toate astea, câţi ştiu, de fapt, cât se păstrează un bon fiscal şi mai ales de ce?
Conform Legii nr. 28/1999, clienţii au obligaţia de a solicita, prelua şi păstra bonurile fiscale asupra lor până la ieşirea din unitatea de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, precum şi de a le prezenta la cererea organelor de control.
În ciuda acestui lucru, prea puţini cer bonul fiscal, dacă acesta nu le-a fost oferit. Ba, mai mult, unii comercianţi nici măcar nu îl oferă, chiar dacă legea îi obligă. Totuşi, atunci când bonul este eliberat, cei mai mulţi dintre consumatori preferă să-l lase pe tejgheaua magazinului, considerând că este doar o formalitate.
Deşi este văzută ca o hârtie inutilă, bonul de casă este important pentru contabilitate, dar şi pentru consumatorul de rând. Bonul ne poate ajuta să aflăm detalii despre cumpărături şi poate fi de folos şi pe viitor, dacă dorim să returnăm sau să înlocuim anumite produse din diferite motive. Situaţia cea mai des întâlnită este aceea când dorim să returnăm un produs după ce constatăm că acesta este deteriorat sau nu prezintă calităţile din reclamă, dar nu avem bonul ca să dovedim achiziţia. Comerciantul nu ne poate da banii înapoi şi nici nu ne poate schimba produsul fără bon. Asta nu pentru că nu vrea el, ci pentru că, din punct de vedere legal, nu are voie.
