Proiectul Primăriei de a restructura urban cartierul cunoscut generic drept Dunărea, cel care adăposteşte - ca să nu spunem înghesuie - 70.000 de cetăţeni ai Galaţiului, readuce în atenţie un subiect dureros al oraşului, acela al faţadelor blocurilor. Nu mai e un secret pentru nimeni că blocurile din această zonă - ca dealtfel majoritatea celor de 25-40 de ani vechime - sunt urâte, pur şi simplu. Chiar şi acolo unde varul colorat şi/sau cărămizile false mai salvau aparenţele când construcţiile au fost date în folosinţă, trecerea timpului şi intemperiile au transformat nemilos toate faţadele în nişte chestii amorfe, de un gri care îţi întunecă sufletul, de-a dreptul. Nici copacii nu reuşesc să înveselească ambientul, cu atât mai mult cu cât sunt plini de praf, fiind şi ei de un verde-gri anost, iar restul vegetaţiei dintre blocuri este atât de haotic crescută, încât îţi dă uneori sentimentul că te afli în junglă, nu într-un spaţiu urban.
Deşi în alte oraşe din ţară reabilitarea blocurilor de către primării a demarat în forţă, în Bucureşti, spre exemplu, existând modele clare pentru diversele tipuri de imobile de locuinţe, astfel încât cartierele să-şi recapete strălucirea, la Galaţi, cu excepţia unor blocuri turn dintre Trei Star şi Potcoava, care au fost revopsite de probă, nu am prea văzut mare lucru.
Oamenii şi-au făcut izolaţiile exterioare fiecare cum a putut, de regulă fără prea mari pretenţii, iar acolo unde tencuiala a fost colorată, fiecare a făcut după cum l-a tăiat capul şi simţul estetic. Sau lipsa acestuia. Aşa se face că avem faţade peticite în toate culorile curcubeului, roz aprins, verde praz, maro închis sau galben canar, după portofelul şi inspiraţia proprietarului sau, din ce am auzit, după ce oferte aveau magazinele de profil la varul pentru exterior. Evident, nu te poţi lua de proprietar că şi-a făcut singur lucrarea, în condiţiile în care municipalitatea n-a avut bani şi nici intenţii serioase în direcţia asta, în pofida existenţei cadrului legislativ necesar. Principalul scop al izolării exterioare a fost limitarea pierderilor de energie termică, nu atât armonia spaţiului urban. Şi dacă oraşe precum Braşovul, să spunem, destinaţie turistică fiind, au avut interes să înfrumuseţeze spaţiul inclusiv prin reabilitarea, după un program riguros respectat, a blocurilor, la Galaţi nu reuşim să reparăm nici trotuarele. Ce zic eu, nu reuşim nici măcar să tundem eficient iarba, să nu ne mai umple căpuşele şi alte gângănii.
Poate acest nou proiect să schimbe ceva, iar specialiştii în arhitectură şi urbanism să găsească o modalitate de a revigora şi faţa bătrânelor blocuri din cartierul
Dunărea şi nu doar de acolo. Să scăpăm de balcoanele de tablă, de extinderile hidoase precum tumorile canceroase ale fostelor cămine de nefamilişti transformate în locuinţe improprii pentru familii cu copii. Este perfect legitimă nevoia de spaţiu a locatarilor de acolo, dar, pe de altă parte, greutatea adăugată pe structura şi aşa şubredă a imobilelor nu este decât un alt dezastru care aşteaptă să se întâmple. Ferească Dumnezeu de un cutremur mai serios sau chiar de o furtună violentă. Odată identificate problemele şi găsite soluţiile, aşteptăm ca municipalitatea să ia măsuri. Şi vom fi cu ochii pe faţade.
