Ce bine ar fi dacă în relația cetățean-stat ar funcționa principiul reciprocității! Adică, dacă statul poate și chiar te execută în condițiile în care nu îți onorezi obligațiile de contribuabil, la fel să facă, cu rezultate efective și concrete, și cetățeanul, când instituțiile statului dau chix în a-i satisface cerințele ori, mai mult, în a-i proteja viața și sănătatea.
Teoretic, cetățeanul nemulțumit are la îndemână pârghii felurite să atace lipsa de reacție sau reacția necorespunzătoare a instituțiilor statului, atunci când acestea nu-și fac treaba. Că e ierarhică, administrativă, penală sau civilă, există, teoretic, mereu o cale să ”bați obrazul”, chiar dacă în multe cazuri o chestiune ce ar trebui să se rezolve firesc, în limitele bunului-simț, ajunge să coste timp, bani, nervi și poate, într-un final, să se concretizeze într-o absurdă luptă cu morile de vânt. Evident, aceste căi ar trebui să constituie excepții în ”lupta” cetățeanului cu statul, numai că numeroasele situații care se nasc zilnic par să reclame reacții tot mai virulente vizavi de ceea ce, cu justă motivație, putem numi sfidare. Bunăoară, geme orașul de problema arborilor-pericol la fel cum, cu siguranță, geme și sertarul celor de la Gospodărire Urbană de jalbe venite de la gălățenii speriați de iminența vreunei nenorociri ce ar putea fi provocată de căderea unui copac pe bunuri sau oameni. Consemnam zilele trecute situații absurde, de petiții care au împlinit un an și pericolul persistă, sub ochii oamenilor cărora nu le mai rămâne decât să se roage să nu se întâmple nenorocirea. Trecând la pericolele umane, tot zilele trecute, un autobuz 105 era oprit în plin centrul orașului după ce oamenii au sunat speriați la 112, din cauza unor ”colorați” turbulenți. Poliția a venit, i-a dat jos, i-a întrebat cum îi cheamă și i-a trimis la plimbare. Poate pe jos, poate cu alt autobuz în care au făcut, probabil, tot ce știau mai bine. Așa cum fac mulți conlocuitori certați cu legea și cu bunele moravuri. Pentru că la noi prevenția e gratis, pe când o amendă dată azi la o parcare, mâine la o băbuță cu pătrunjel mai aduce un leuț-doi la buget. Și rămânând tot în sfera siguranței, ce ne-am mai distrat când, după ce străzile au fost ”deszăpezite mediocru”, vorba edilului-șef, ne-am lungit gâturile prin intersecții ”grele”, mascate abil de munții de zăpadă uitați de deszăpezitorii probabil mult prea osteniți după marea provocare a Codului galben. Oameni în pericol, bunuri în pericol, trafic în pericol. Chestiuni pentru care există o singură formă de ”executare silită”, odată la patru ani, dar care, și aceea, se amână lejer cu două borduri și-o floricică.