De săptămâni bune, de când a scăpat în spaţiul public informaţia că bugetul pe 2023 are o gaură de 20 de miliarde de lei, cauzată de supraestimarea veniturilor, guvernanţii se tot chinuie să găsească o soluţie de redresare. Rând pe rând, însă, tot ce s-a vehiculat a picat cu brio la testul politicianismului, devenit în ultimii ani o doctrină specific românească de prostit poporul.
S-a vorbit la început despre reducerea salariilor bugetarilor, decizie pe care nu va avea nimeni curaj să o ia înainte de un an electoral cu patru rânduri de alegeri (europarlamentare, locale, parlamentare şi prezidenţiale). S-a amintit apoi de posibile concedieri în uriaşul aparat birocratic de stat, în care jumătate dintre angajaţi taie frunză la câini pe (mulţi) bani publici, dar şi măsura asta e greu de luat în condiţiile în care alegerile bat la uşă. A venit la rând interzicerea cumulului pensie - salariu la stat. Cum acest lucru se întâmplă în general în cazul sinecuriştilor care ies la pensie la 50 de ani şi îşi continuă activitatea în aceeaşi instituţie sau în una "soră", au apărut din nou probleme de "conştiinţă" şi s-a renunţat.
A trecut testul, se pare, ideea de a "îngheţa" angajările la stat, dar acest lucru s-a încercat de multe ori în ultima vreme, însă mulţimea de excepţii introduse ulterior a dus la un rezultat total opus, iar aparatul birocratic a crescut an de an. A fost aprobată, de asemenea, interdicţia de a face parte din mai multe consilii de administraţie, dar de aici nu rezultă nicio economie, ci doar mai mulţi sinecurişti.
În ultimele zile s-a readus pe tapet supraimpozitarea veniturilor bugetarilor care câştigă mai mult decât preşedintele României, însă nici aceasta nu este la prima reglementare, iar rezultatele au demonstrat că de fapt se întâmplă contrariul, respectiv creşte numărul celor plătiţi foarte bine, singura "realizare" fiind că salariul nu se mai numeşte în totalitate salariu. În plus, o măsură care se va aplica doar unui grup de angajaţi la stat, circa 80.000 de persoane în total, are toate şansele să nu treacă de Curtea Constituţională. Iar ca să impozitezi şi mediul privat în acceaşi manieră ar însemna să decapitezi managementul celor mai performante firme din ţară, care şi-aşa nu sunt suficient de multe.
Oricum, aplicarea tuturor acestor idei n-ar aduce la buget decât nişte sume insignifiante comparativ cu necesarul. Iar despre îmbunătăţirea colectării, informatizarea ANAF sau desfiinţarea pensiilor speciale, măsuri cu real potenţial de redresare a situaţiei, nu s-a scos nicio vorbă. Aşa că, după cum merg discuţiile, s-ar părea că ne vom alege mai degrabă cu mult praf în ochi decât cu vreo măsură concretă. Iar gaura din buget va rămâne bine-mersi la locul ei şi se va astupa, clasic, din împrumuturi pe care le vom plăti tot noi. Dar nu acum, în prag de alegeri!
