Să îți pui pielea în saramură, violând barierele legii numai ca să te angajezi la stat cu speranța ca o lungă "carieră" într-un sistem de la care aștepți stabilitate să îți asigure o viață lungă și fericită, după care să țipi că ești oprimat, mi se pare o chestiune care frizează cel puțin logica.
Ca să nu ne ascundem după cireș, să recunoaștem, sincer un lucru foarte bine știut. Munca la stat este cea mai profitabilă și mai vânată slujbă de către românul care nu se teme de nimic mai tare decât de nesiguranța zilei de mâine, Un "post bun", la birou, ghișeu, la catedră, la spital sau la poliție a fost, ani la rând, și încă mai este, o oportunitate visată de mulți și împușcată de ceva mai puțini. Adică de cei care au noroc, cunoștințele potrivite și/sau banii necesari ca să ungă mecanismul. Pentru că într-o economie de piață unde cererea e mare și oferta limitată totul se poate cumpăra și negocia, din păcate, competența fiind mai pe la coada listei de criterii. Așa se face că disponibilitatea de a plăti pentru un viitor sigur a devenit "condiție nescrisă la concursul de admitere" în nepermis de multe domenii, multe dintre ele esențiale. Candidatul a dat șpagă să devină responsabil și cu siguranța semenilor, și cu educația lor, și cu viața lor. În acest din urmă caz, vorbim de unul dintre sistemele cele mai predispuse la corupție. Pentru că viața și moartea vor fi întotdeauna cele mai bune afaceri. Aflat la ananghie, omul va fi mereu tentat să dea, iar cel care îi poate face un serviciu va fi tentat să primească, indiferent cât de mare îi va fi leafa la slujba pentru care a plătit, în avans, atenția corespunzătoare. Dovadă stau și câteva situații în care "păcătoși" aflați la ambele capete ale concursurilor de angajare prin spitale au picat în "capcanele" flagrantelor, dar numărul prea mic al acestora arată că demonstrațiile poliției de a curăța mizeria sunt mici furtuni în paharul cu apă. Mulți dintre acei câștigători ai concursurilor de prin spitale, care au uns sistemul pe care îl blamează și amenință a-l bloca cu greve generale, fac acum o furtună și mai mare, pentru a pune presiune. Pentru că au drepturi, dobândite contra cost, odată cu slujba la stat, cu perspectiva "atențiilor" care curg în continuare, dar despre care nimeni nu vorbește. Pentru că dacă toată lumea la ananghie, de la vlădică la opincă, dă, și statul trebuie să dea. Chiar cu prețul unor biruri și mai aspre, tot pe spinarea poporului, a mediului privat sau a pensionarilor care nu pot face grevă, dar care se pot speria la gândul că, pe un pat de spital, nu le va mai da nimeni nici măcar un amărât de "bună ziua".
