Zău dacă nu-mi place mai mult Galațiul electoral! Se simte din plin implicarea autorităților și chiar eficiența. Sau, mă rog, efervescența! Se întâmplă (și) lucruri bune. Se vede preocuparea! Se muncește, se analizează, se caută soluții, se rezolvă. Sau măcar se declară că se face asta și se simulează! Încep investiții noi, se lucrează cu mai mult avânt și chiar constant la cele începute. Politicienii și aleșii devin mai accesibili, mai receptivi, mai activi, ce să mai... așa cum ar trebui să fie tot timpul.
Sincer, dacă în cartierele Galațiului s-ar fi muncit cu aceeași desfășurare de forțe cu care se lucrează pe șantierul actual de pe strada Domnească... cred că n-ar mai fi fost nevoie de contracte multianuale pe patru ani. Ajungeau și doi! Și nu doar pentru a se săpa și răscoli același trotuar ori aceeași parcare!
Și la Palatul „Simion Gheorghiu” se vede. Bine, constructorilor le-a luat trei zile doar ca să dea jos pasajul pietonal făcut din bârne de lemn. Logic, trebuie lucrat cu binișorul, cu grijă și delicatețe, pentru că Doamne, ferește! de vreun accident! Dar și ca să nu rămânem taman fără fațadele care trebuie păstrate și restaurate.
Ah, și când văd câte un alai politic străbătând orașul, cu candidatul suprem în frunte, mai că-mi vine să-i fac poze. Cine știe, după campania electorală, când își va mai toci politicianul pingelele pe trotuarele știrbite! Și, eventual, să pun în locul descălecatului politic o dală festivă: „Pe aici a călcat politicianul X, sau Y sau Z...”.
Da, știu, sunt răutăcioasă. Dar știu, în restul celor patru sau cinci ani, cât de greu sunt de găsit politicienii care azi îți dau numărul de WhatsApp și te asaltează pe Facebook, TikTok și Instagram. Iar când dau peste mine promisiunile electorale – că, s-avem pardon, proiecte politice nu pot fi numite – jur, eu mă simt ca la SPA. Fac un soi de terapie cu vorbe bune, cu bine, frumos, cu sănătate și succes.
Jur că-mi place mai mult orașul pe care mi-l fac, din vorbe, candidații: investiții peste investiții, belșug, locuri de muncă, prețuri decente, ce să mai! Trai pe vătrai și mai multe nu! Se cuvine o precizare, nu fac orașul din vorbe, ci NE FAC, pe mine și pe alții asemenea, din vorbe. Din poze, din imagini și desene. Ale unor investiții vitale în infrastructură, sănătate, sport și industrie despre care evită să spună că nu există finanțare. Că doar visăm frumos, fără bază reală. Așa că, din când în când, mă trezesc din euforia electorală și-mi vine să strig: „Mai lăsați din promisiuni și pentru la toamnă! Că și atunci o să fie campanie electorală!”.
Să nu vi se „tocească” promisiunile electorale....
