„Suntem prea săraci ca să ne permitem lucruri ieftine”, l-am auzit pe primarul Marius Stan spunând la începutul mandatului. Şi nu numai. În traducere, mai bine cumpărăm calitate şi durabilitate, chiar dacă dăm mai mulţi bani, decât să ne zgârcim şi să primim la schimb calitate îndoielnică şi efemeră. Numai că, de la spusă la faptă e cale lungă şi cotită.
Iaca, strada Ana Ipătescu! Lucrările de modernizare a arterei au fost adjudecate, la preţul cel mai mic, de o firmă. Aceeaşi care, tot pe bani puţini, dar publici, a câştigat şi alte două lucrări importante: drumul către Parcul Industrial (da, acela nefuncţional de când lupul căţel) şi modernizarea stadionului municipal Gloria. Şi pe toate trei le-a lăsat baltă după ce le-a răscolit ca să pară că munceşte. Lucrările abandonate au fost din nou scoase la licitaţie pentru a se găsi un constructor care să le finalizeze. În cazul străzii Ana Ipătescu tărăşenia a durat „doar” un an şi două luni! Cam asta a însemnat „ieftin”.
Numai că, banii cu care s-a făcut strada au fost împrumutaţi de Primărie de la bancă, iar returnarea lor se face cu dobândă. Punând la socoteală ce-a primit firma care a început lucrarea, ce-a primit a doua care a finalizat, başca dobânda, iese per total mai scump decât ne-am socotit la târg.
Se poate şi scump şi prost! Iată, de exemplu, Festivalul „Dunărea noastră”, cu care autorităţile au zis că vor uimi ţările riverane. Deşi firma organizatoare a primit bani frumoşi, dar mai ales mulţi, desigur, tot publici, serviciile oferite au fost cam ca la români. Adică bannerul care trebuia să ilustreze cursul Dunării, de la izvoare la vărsare, era format din nişte panouri modeste, iar în corturile rezervate statelor dunărene se vindeau chinezării şi turcisme.
Ah, să nu uit de celebrele automăturători scumpe-foc, de 150.000 de lei bucata. Au avut parte de un adevărat eveniment de presă, la pornirea lor fiind chemat însuşi primarul Marius Stan! Şi na belea, după ce că-s doar şase la ditamai municipiul, acum stau pe tuşă pentru că li s-au tocit periile! Păi da, că au venit fără perii la schimb, aşa că autorităţile au comandat încă un rând şi le aşteptă să vină! Şi până atunci, dă-i cu târnul tradiţional! Se poate deci, şi scump şi prost!
Ca să nu credeţi că sunt subiectivă, iată că şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare a acceptat să ne crediteze, dar a pus nişte condiţii! După ce a văzut valorile estimate ale investiţiilor propuse a se realiza cu banii ei, le-a spus autorităţilor, verde-n faţă, că proiectele sunt subdimensionate şi că nu finanţează chinezării. Aşa că să facă bine şi să le majoreze, pentru că la BERD nu se acceptă creşterea ulterioară a preţurilor prin acte adiţionale, în buna tradiţie economică românească.
De exemplu, bancherii europeni n-au vrut să audă decât că din banii lor vor fi cumpărate troleibuze nou-nouţe, de cea mai bună calitate, de la o firmă recunoscută european. Şi aşa vom şi cumpăra! Atâta doar că firul de contact e vechi şi se rupe ca hârtia! Iată, deci, cum se pot împleti scump şi prost cu ieftin şi extrem de prost!
