Nici n-a început bine anul 2015, că au şi început controversele pe seama lui. Dar chiar: o să fie 2015 un an mai bun din ultimii doi-trei? Unii spun că da, alţii spun că nu. Şi unii, şi alţii aduc argumente aprige pentru a arăta fie că planeta se scufundă, fie că o să curgă numai lapte şi miere. Nimic nou sub soare. Aşa se întâmplă de mii de ani, după principiul de necontestat că suma bucuriilor şi necazurilor este constantă, dar că împărţirea lor e o poveste ceva mai complicată.
Probabil că nu există gălăţean care să nu se întrebe cum va fi 2015 şi, eventual, să se aştepte la un răspuns cumva pozitiv, care să-i confirme optimismul sau să-i contrazică pesimismul. Oricum ar fi - vrem, nu vrem – trebuie să recunoaştem că aşteptările oamenilor sunt mult mai mari decât altădată. Nu s-a stabilit care-i principalul resort al acestei creşteri a pretenţiilor românilor (poate că frustrarea celor 25 de ani de chinuitoare tranziţie, poate că influenţa prosperităţii vestice...), însă este cert că toată lumea vrea altceva decât primeşte.
Poate părea un moft, însă, la urma urmelor, oamenii nici măcar nu vor cine ştie ce minuni, ci lucruri normale, care li se cuvin. Este prea mult să ceară o administraţie eficientă, onestă şi transparentă? Este exagerat să aştepte ca străzile să fie mai sigure şi mai curate, fără maidanezi, fără golani, fără gropi, fără gunoaie? Este un moft să pretindă ca banii publici să fie cheltuiţi în folosul oamenilor? Cu siguranţă că nu, căci în toate lumea civilizată lucrurile acestea sunt fireşti. De ce n-ar deveni o obişnuinţă şi aici, în spaţiul românesc?
Mai este, cu siguranţă, multă apă de curs pe Dunăre până vom ajunge acolo unde ne dorim. Însă asta n-ar trebui să ne demobilizeze, ci să ne facă să devenim mai pretenţioşi în alegerile pe care le facem. Orice are un început, un prim pas. În acelaşi timp, orice amănunt contează. Semnele bune şi semnele rele nu vin de la sine, ci sunt rezultanta unui lung şir de cauze de care noi, cu toţii, nu suntem străini. De fiecare dată când spunem „lasă că merge şi aşa” nu facem altceva decât să mai atârnăm un bolovan de picioarele progresului.
Va fi 2015 un an bun? Depinde de noi! Depinde de modul cum ne apărăm drepturile conferite de lege. De felul în care batem cu pumnul în masa aleşilor. De atitudine! Însă asta nu se rezolvă aruncând cu vorbe pe internet, cu identitatea ascunsă sub pseudonime opace. Nicio revoluţie n-a fost câştigată pe bază de scrisori anonime. Or societatea actuală are nevoie tocmai de o revoluţie a responsabilităţii. Să oferim şi să cerem. Să fim neiertători cu toţi cei care încalcă principiile morale. Dar să începem cu noi înşine. Să vedem bârna din ochiul nostru şi să o facem să dispară. Apoi să ne ocupăm de paiul din ochiul altora. Lucrurile nu se vor îndrepta niciodată dacă rămânem la vendetele de budoar şi la compromisurile pline de egoism.
Semne bune sau rele, totuna. În definitiv, nu semnele contează, ci modul cum reacţionăm noi, oamenii, la ele.
