Teodor Munteanu, despre Nicolae Niţescu: „Un om minunat şi o mare voce”

Scris de Angela Ribinciuc

Sâmbătă, 29 Septembrie 2012 05:00

Pentru că  l-a cunoscut foarte bine şi l-a preţuit pe regretatul Nicolae Niţescu, de curând plecat dintre noi, considerăm că Teodor Munteanu este cel mai în măsură să ne vorbească despre maestru: „Chiar dacă pe scenă am fost rivali, a existat întotdeauna un respect deosebit între noi. De departe, Nicolae Niţescu a fost unul dintre cei mai mari solişti ai muzicii uşoare româneşti. S-a născut la Galaţi, pe 17 noiembrie 1929 şi a locuit într-o casă, pe strada Morilor, colţ cu Muzicii. A urmat Liceul "Vasile Alecsandri", unde l-a avut profesor pe Spiru Xantopol, apoi imediat a plecat la Bucureşti. M-a fascinat de când, copil fiind, mergeam pe stradă şi l-am auzit cântând, la radio: m-a urmărit multă vreme timbrul vocii sale. A avut o longevitate pe scenă de peste 60 de ani. La Bucureşti, l-au luat imediat la Teatrul "Constantin Tănase". Mergeam la concertele lui, sălile erau arhipline. Cânta cu Gigi Marga, cu Luky Marinescu, născută la Cahul, dar mutată apoi la Galaţi. Ne-am cunoscut în timpul înregistrărilor la Radio România şi la TVR. Eu, în 1965, după ce am intrat la Teatrul Muzical, ca solist, am vrut să dau examen la Bucureşti, la Radio, în faţa unei comisii alcătuite din Mălineanu, Giroveanu, Veselovschi, Grigoriu. Toţi au spus că semăn la voce cu Niţescu şi m-au amânat. M-am pregătit cu maestrul Fromi Moreno, străduindu-mă să nu mai semăn cu Niţescu, deşi, la bază eram tot Tino Rossi, ca şi el. Apoi, el a început să vină foarte des la Galaţi, eu am început să când la radio şi la TVR şi ne-am întâlnit pe platourile de filmare. Întotdeauna ne-am privit cu plăcere, fără pic de răutate, cum există în lumea artiştilor. Era un om minunat, îi ajuta pe alţii. Era preferatul compozitorilor, nu cred că a existat vreunul căruia să nu-i fi cântat piesele. În ultimii ani, de când realizez emisiuni la VOX TV, l-am intervievat  şi am difuzat melodiile sale de multe ori. Cu soţia lui s-a cunoscut de când erau copii şi au avut peste 60 de ani de căsnicie - este, şi din acest punct de vedere, un exemplu pentru noi. Cânta, de fiecare dată, cu emoţie şi satisfacţie la Galaţi. Este Cetăţean de Onoare al municipiului nostru. A colindat toate continentele, ca mesager al muzicii uşoare româneşti. Păcat că, la plecarea sa, pe 18 septembrie, nimeni nu a scris şi niciun post de televiziune nu a consemnat. Ar trebui să se dea unei străzi numele său, să amintească lumii de vocea sa, care a încălzit multe suflete”.