Terapie prin artă - Dumitru Ghiaţă - “Peisaj marin”

Scris de Angela Ribinciuc

Sâmbătă, 29 Septembrie 2012 06:00

Cu ajutorul criticului şi muzeografului Mariana Cocoş Tomozei, continuăm astăzi prezentarea lucrărilor valoroase aflate în patrimoniul Muzeului de Artă Vizuală din Galaţi. Lucrarea asupra căreia ne oprim se numeşte „Peisaj marin” şi îi aparţine pictorului Dumitru Ghiaţă: „Avem, în patrimoniul muzeului, mai multe lucrări din creaţia lui Dumitru Ghiaţă şi fiecare are o savoare, o frumuseţe aparte. „Peisaj marin”, expusă la parter, are incandescenţa cromatică a unui peisaj de vară. Dumitru Ghiaţă este unul dintre creatorii clasici ai secolului XX, afirmat încă din perioada interbelică, dar care a lucrat mult şi după cel de-Al Doilea Război Mondial. Un artist autodidact, dar un creator profesionist, legat de satul românesc, pe care l-a înfăţişat atât prin compoziţii cu personaje, cât şi în peisaje ori naturi moarte, care au, aproape întotdeauna, elemente din cultura populară. Lucrarea asupra căreia ne-am oprit este un peisaj  realizat, probabil, la Balcic, datorită ţărmului stâncos, dar şi pentru faptul că autorul mai are peisaje realizate acolo. Interesantă, la această lucrare, este perspectiva - un piesaj a vol d’oiseau, văzut de sus. Artistul a preferat această perspectivă, deoarece cuprinde atât forţa stâncii care înaintează în mare, cât şi ceea ce i se opune, dinamismul valurilor ce se izbesc de ea. Este o alegere perfectă, iar lucrarea câştigă în tensiune, în vitalitate. Unghiul de vedere, dar şi cromatica folosită, ne sugerează această forţă a naturii: la Dumitru Ghiaţă întâlnim o adevărată frumuseţe a culorilor de pământ - brunuri, ocruri, care sunt foarte nuanţate. Artistul este însă şi un maestru al violeturilor. În contrast cu zona intens colorată, în culori ce merg către roşu, brun, este toată zona de mare ce o înconjoară şi în care izbucnesc, cu multă puritate, în cercuri concentrice, albastru, albastru-verzui,  până la alb - parcă simţim chiar zgomotul apei. Artistul ştie să folosească, la fel de bine, şi pasta cromatică, nuanţat pusă pe suprafaţa pânzei, consistentă, astfel încât simţim materialitatea formelor, a obiectelor. Aici, cu atât mai mult, simţim forţa şi soliditatea stâncii dar, în acelaşi timp, şi elementul fluid al apei, cu forţa valurilor, dinamismul mişcării. Iată o lucrare ce ne trezeşte vitalitatea şi ne influenţează într-un mod benefic, ne face plăcere - personal, nu mă plictisesc, ori de câte ori mă aflu în faţa acestei lucrări şi aş spune că ne ridică moralul, lucru de care, în definitiv, cu toţii avem nevoie”.