* Ne-am procopsit cu o canalizare ca-n Paris, care încurcă însă noua canalizare, europeană * Ce n-au dărâmat tramvaiele în o sută de ani, înlătură ISPA * Cărămidă ştanţată la 1880 *
„Când am văzut prima oară aceste galerii, m-am dus cu gândul la canalele Parisului sau la cele din Viena”, ne-a spus prof. Cristian Căldăraru, directorul Muzeului Judeţean de Istorie, după ce a fost anunţat de cei de la Apă Canal că lucrările ISPA au descoperit, pe traseul de pe strada Traian, în zona farmaciei Aburel, vechea canalizare a oraşului.
Desigur, mai modestă decât subteranele prin care a scăpat Jean Valjean de urmăritori, descoperirea arheologică din întâmplare este o mare bucurie, dar seamănă cu povestea ăluia căruia i-a căzut un sac de bani în cap şi a rămas lat: nu pot trece două canalizări pe acelaşi traseu! Una trebuie să dispară!
Aşa arată
Canale mai mici, cu boltă emisferică, care dau perpendicular în canalul magistral, care are de asemenea o boltă emisferică. Micile canale au fundaţie din granit, iar canalul principal stă pe un pat din piatră spartă şi nisip.
De remarcat că a fost folosită tot cărămidă de Livorno, ca şi la „hrubele”, „galeriile” sau, dacă sunteţi mai sceptici, vechile „beciuri” ale Galaţiului, despre care am scris şi o să mai scriem. Cărămizile, mai groase decât cele din beciuri, au însă aceeaşi culoare, trandafirie.
Mortarul, albicios, are în compoziţie un amestec dur, care a folosit var nestins şi ciment. Galeriile au deasupra 40 – 45 cm de pământ, care au amortizat, vreme de aproape o sută de ani, vibraţiile tramvaielor grele care au trecut pe deasupra.
„Este ceva grandios chiar şi pentru vremurile noastre!” – observă directorul Căldăraru. Pe una dintre cărămizile desprinse pe care a adus-o la muzeu este inscripţionat, alături de anul de fabricaţie – 1880, numele producătorului italian care a fabricat cărămida. Este de presupus că lucrarea putea fi începută înainte de fabricaţia cărămizii, dar nu cu mult mai târziu. Cărămida are norocul să fie prima care îşi va găsi locul în vitrinele Muzeului de Istorie.
Deocamdată, vă oferim primele date: „Sistemul de evacuare al apelor uzate ale oraşului, practic al canalizării, este gândit în 1864 – 1865 şi este concretizat într-o primă fază în 1871, de către oficialităţile locale din Galaţi. Lucrările au trenat, ele fiind începute prin 1880 – 1881, cu procese între cei care au concesionat, cei care au contractat lucrarea. Exact ca şi în cazul iluminatului public şi introducerii tramvaielor, şi acolo au fost scandaluri, procese interminabile, în timp ce lucrările erau continuate, proiectul fiind avizat”, ne-a mai spus directorul muzeului.
Ce urmează, încă nu se ştie
Ce se va întâmpla cu sistemul vechi de 130 de ani? Noul traseu, din conducte cu diametrul uriaş, dintr-un material plastic dur, trece exact prin locul în care este acum cel vechi. Nu încape în interiorul celui vechi, iar ca să treacă pe alături presupune alt proiect şi asta ar putea întârzia proiectul ISPA, care deja a avut întârzieri pentru strada Traian. Oricum, solida construcţie va fi greu şi probabil costisitor de demolat: excavatorul a rupt cu greu cărămizile din mortar… Poate să fie dusă la Muzeu o porţiune lungă de câţiva metri?
Pe de altă parte, nu se va putea invoca pierderea banilor europeni dacă autorităţile se vor gândi de două ori şi vor tăia o dată. Dăm şi un exemplu: şi la construcţia Centrului de Afaceri de lângă Prefectură, întreruperea lucrărilor la un moment dat s-a datorat descoperirii unei vechi galerii şi a fost înţeleasă de finanţatorul european, fiind vorba despre lucruri neprevăzute.
Iar UE nu-şi bate joc de trecut doar ca să grăbească viitorul… Sunt, desigur, probleme mari, pe care le poate administra cineva care vrea să demonstreze că n-a fost ales degeaba... Deocamdată, Muzeul a informat Direcţia Judeţeană de Cultură, Culte şi Patrimoniu asupra celor găsite. Din păcate, Direcţia nu are în prezent un director, după numirea de către PD-L a unuia nou, încă neinstalat, vechiul director, numit de PSD, fiind bolnav. Să sperăm că hotărârea care se va lua în final va viza viitorul Galaţiului. Deocamdată, trecutul cel puţin, vorba unei reclame, sună bine…
Explicaţie foto: Vechea canalizare pare mai impunătoare decât cea modernă
