* Cazaţi în grajduri, cu telefoanele şi actele de identitate confiscate de angajatori * După ce au reuşit să fugă de pe plantaţie, cei trei tineri au fost urmăriţi zile întregi * Alte sute de români lucrează, la două ferme, în condiţii mizerabile
Trei tineri din localitatea Malul Alb, comuna Drăgăneşti, care ajunseseră sclavi în Italia, au reuşit să fugă şi să se întoarcă în România. Povestea lor este cutremurătoare şi, după cum susţin cei trei, este trăită de alte câteva sute de români, care se află în aceeaşi zonă din sudul Italiei, unde lucrează în regim de sclavi.
Totul a început în urmă cu o lună de zile, când cei trei tineri au citit un anunţ de angajare postat pe un site de profil. În speranţa că vor găsi o viaţă mai bună peste hotare şi că vor reuşi să câştige nişte bănuţi pentru a-şi ajuta familiile, Maria Nicoleta Duncă (19 ani), Marian Popa (17 ani) şi Mihai Dumbrofca (32 de ani) au luat legătura cu cei care postaseră anunţul. Un anume Dragoş, care răspundea la numărul de telefon de pe site, le-a promis un salariu de 1.500 de euro pe lună, o masă pe zi şi cazare. Totul suna foarte bine, aşa că tinerii şi-au făcut planurile de plecare. Cum Marian Popa era minor, mama lui i-a făcut procură pentru ca să poată ieşi din ţară, fiind astfel lăsat în grija bărbatului de 32 de ani. Cu bani împrumutaţi, tinerii au reuşit să ajungă la Botoşani, pentru că de acolo era firma angajatoare, de unde au fost preluaţi, alături de alţi români, şi transportaţi în sudul Italiei, în zona Foggia. "Au plecat două maşini din Botoşani. La vamă, mai multe persoane au fost puse să treacă pe jos, cu buletinul în mână, pentru că eram prea mulţi într-o maşină. Toţi erau acolo pe baza anunţului văzut pe internet", ne-a povestit Mihai Dumbrofca.
Începutul coşmarului
De aici a început coşmarul. Românii urmau să lucreze în agricultură, la cules de roşii. Cei care s-au ocupat de transportul lor în Italia le-au luat buletinele şi telefoanele mobile, pentru a se asigura că nu vor avea cum să plece sau cum să ia legătura cu rudele din România.
"Ne-au cazat în nişte grajduri. Mirosea foarte urât, nu aveam unde să ne spălăm şi dormeam pe nişte saltele murdare. Nu erau condiţii de trăit acolo", ne-a povestit, cu lacrimi în ochi, Marian Popa.
"Erau foarte mulţi români acolo. Am înţeles că mai era un loc asemănător, unde erau tot români, cazaţi şi trataţi în acelaşi fel. Erau femei cu copii mici, pe care îi cărau în spate pe câmp. Eu am spus că nu mai stau acolo pentru că mă îmbolnăvesc din cauza umezelii, a mirosului şi a mizeriei”, ne-a spus şi Nicoleta.
"Când le-am spus că vrem mâncare şi ţigări, ni s-a replicat că trebuia să le aducem de acasă. La un moment dat, ne-au adus nişte ţigări moldoveneşti", îşi aminteşte Mihai.
După câteva zile de coşmar, cei trei s-au decis să plece de la ferma cu pricina. "Ne duceau ei la muncă şi ne cereau trei euro pe transport. Le-am explicat că nu mai rezistăm şi că vrem să plecăm acasă. Ne-au spus că nu avem cum să plecăm, că trebuie să le achităm cheltuielile făcute, iar dacă vom încerca să fugim ne vor prinde oricum, indiferent unde vom merge. Ne-au arătat chiar şi un filmuleţ, cu un român care a fugit şi a fost prins. I-au pus hârtie la picioare şi i-au dat foc. Eram păziţi mereu de alţi români. Nici la baie nu ne lăsau să ne ducem singuri. Ne-a fost frică, dar până la urmă am decis să fugim. Am mai vorbit cu un român care lucra tot acolo şi care ne-a spus că în doi ani a reuşit să strângă doar aproximativ 200 de euro şi că nu a plecat pentru că îi este frică pentru familia lui”, îşi aminteşte Nicoleta.
Fuga de pe plantaţie
Sub pretextul că au făcut rost de nişte bani şi vor să îşi cumpere o cartelă telefonică, cei trei au reuşit să fugă. Planul lor nu a fost deloc uşor, pentru că nu ştiau nici limba italiană şi nu aveau nici bani pentru drum. Acesta a fost motivul pentru care au fost nevoiţi să mănânce din tomberoane şi să se ascundă tot timpul. "Ne-au urmărit cu maşinile lor. Ne-a fost frică să ne ducem la poliţie, pentru că ştiam că nu se vor băga. Cu greu am reuşit să îi trimit mamei un mesaj prin care îi ceream ajutorul", povesteşte Marian Popa.
CITEŞTE ŞI: Românce şi români trataţi precum SCLAVII în Austria
Din acel moment, Gina Rotaru, mama lui Marian, nu a mai avut linişte. "Mai am o fată care a plecat în 2005 la muncă în Italia. Am ţinut legătura cu ea vreo şase luni, după care nu am mai ştiut nimic de ea. Mi-a fost teamă că o să-l pierd şi pe el. Din păcate, încă îmi este teamă, pentru că acel Dragoş m-a sunat şi mi-a spus că o să dispar şi eu. Mi-e frică pentru întreaga familie, că ne poate face rău", ne-a mărturisit femeia.
Ajutor venit din partea altor români
Nemâncaţi, fugăriţi de românii care îi transformaseră în sclavi, Mihai, Marian şi Nicoleta au reuşit să ajungă la Rimini. Cu puţinele cunoştinţe pe care le avea, Gina Rotaru a încercat să-i ajute din România. În urma unui mesaj postat pe facebook, femeia a fost contactată de Olivia Tudor, reprezentanta Comunităţii Românilor din Florenţa. Aceasta, ajutată de Lidia Moise, de la Centrul Transfrontalier din Roma, dar şi de alţi români cu suflet s-au implicat şi le-au schimbat soarta celor trei tineri. Astfel, Mihai, Nicoleta şi Marian au fost duşi la Caritasul din Rimini, unde au avut posbilitatea să se spele, au fost hrăniţi şi au dormit în condiţii omeneşti pentru prima dată după plecarea de acasă. Tot cu ajutorul unui om cu suflet, directorul regional al Atlasib, tinerii au fost transportaţi în România.
Aici s-a încheiat coşmarul. Povestea lor merge, însă, mai departe, pentru că momentele de groază prin care au trecut nu le dau linişte. "Mai sunt sute de români acolo. Vrem să îi ajutăm şi pe ei să scape", ne-au spus cei trei.
În întreaga poveste s-a implicat şi Cristian Pohrib, preşedintele Centrului Transfrontalier de Conexiune, care a iniţiat mai multe demersuri pentru a-i ajuta şi pe ceilalţi români sechestraţi la ferma din Italia. "Am trimis plângeri la Ministerul Afacerilor Externe, de unde am şi primit un număr de înregistrare, la Consulat. Vom face tot ce ne stă în putinţă să-i ajutăm", ne-a declarat Cristian Pohrib.
În cursul zilei de vineri s-a depus o plângere şi la Poliţia Tecuci, plângere care va ajunge însă la DIICOT - Serviciul Teritorial Galaţi, care este competent să ancheteze astfel de cazuri, fiind vorba despre un grup infracţional organizat specializat în trafic de persoane.
