În fiecare zi, la Cantina de Ajutor Social, de pe strada Dogăriei, aproximativ 750 de de gălăţeni se aşează la coadă pentru a-şi lua acasă porţia de mâncare caldă. 75 la sută dintre beneficiari sunt copii şi tineri care urmează cursurile unei unităţi de învăţământ, însă provin din familii al căror venit minim lunar pe persoană nu depăşeşte 142 de lei. În faţa clădirii întâlnim însă şi persoane care primesc ajutor social, oameni care au împlinit vârsta de pensionare şi nu au niciun venit, gălăţeni cu boli cronice.
Aşteptând pomana Primăriei
Împărţirea felurilor de mâncare se face de la ora 10,00. Chiar dacă au ajuns mai devreme, oamenii stau civilizat în şir şi intră pe rând în clădire, atunci când sunt invitaţi. Ştiu că nu are rost să se înghesuie pentru a intra primii, doar mâncarea este destulă pentru toţi. O adevărată mană cerească.
Cu capetele plecate, de ruşine, parcă, răbdători, gălăţenii formează şi înăuntru alte rânduri mici, ba la pâine, ba la mâncare caldă. Unii îmbrăcaţi în haine ponosite, cele mai groase pe care le-au găsit prin casă, alţii cu un aspect mai îngrijit, aşteaptă în linişte împărţirea hranei.
Zeci de recipiente de plastic, pregătite să fie umplute cu mâncare aburindă, erau înaintate pe bandă rulantă către bucătărese.
Mulţi dintre gălăţenii necăjiţi se întorceau cu spatele în momentul în care vedeau aparatul de fotografiat, însă alţii au acceptat să ne răspundă la câteva întrebări.
„Nu am altă posibilitate să-mi hrănesc copiii”
Primul cu care am vorbit a fost un bătrânel, în vârstă de 67 de ani. În ciuda frigului de afară şi a greutăţilor, vine în fiecare zi la cantină pentru a-şi lua porţia de mâncare caldă. „Da, dimineaţa sunt prezent aici. Chiar dacă e frig, trebuie să rezist. Mă ajută mult mâncarea asta caldă, dar în zilele în care nu pot ajunge la cantină, nu mor de foame. Şi pâine goală mănânc, dacă e nevoie, dar nu mor de foame”, ne spune bărbatul.
În spatele lui am găsit-o pe Magdalena, o gălăţeancă în vârstă de 43 de ani. Nu este căsătorită şi nici nu are copii acasă, însă are o problemă vizibilă la ochi, ceea ce o împiedică să-şi găsească de lucru. „Mă ajută foarte mult porţiile de mâncare pe care le primesc. Dacă nu le-aş primi, nu aş avea o altă posibilitate de hrană, pentru că nu am alt venit decât ajutorul social de la Primărie” explică Magdalena Ciobanu.
O poveste tristă de viaţă aflăm şi de la Petruţa (foto 3), o gălăţeancă care are patru guri de hrănit şi încă un copil ce urmează să vină pe lume. „Cel mare are 12 ani şi cel mai mic, şase ani. Toţi merg la şcoală, la grădiniţă, au nevoie de rechizite, îmbrăcăminte, nu avem bani pentru toate cele necesare. Noroc de mâncarea asta pe care o luăm de la cantină, că altfel nu aş avea cu ce să-mi hrănesc copii. De doi ani de zile, vin zilnic la cantină”, ne-a spus femeia.
După zece minute în care îşi încarcă în sacoşe alimentele primite, gălăţenii pleacă spre casă mulţumiţi că măcar au ce mânca în ziua respectivă şi că o au asigurată şi pe cea de mâine.
