„Celei care mă judecă”, de Alessandro Perissinotto, este un roman original prin structură, actual prin intrigă şi atemporal prin dilemele abordate. Descrierea făcută de Corriere della Sera sintetizează valoarea scrierii lui Perissinotto, care relatează povestea unui om a cărui existenţă părăseşte deodată banalitatea cu destinaţia tragedie.
„Vreţi să ştiţi cum l-am ucis? Aş vrea să ştiu şi eu”. Impulsul incontrolabil al răzbunării îl transformă pe un strălucit expert în informatică într-un asasin.
Astfel începe confesiunea lui Luca Barberis, adresată, surprinzător, celei care este desemnată să îl condamne. Luciditatea amară a mărturiei surprinde umanitatea paradoxală din vocea unui asasin şi nedreptatea profundă a unei lumi în care individualităţile se estompează sub fluxul informaţiilor reci. „Celei care mă judecă” a primit, în 2005, premiul Grinzane Cavour.
Un scriitor recent
Alessandro Perissinotto s-a născut în 1964 la Torino. În 1992 absolvă Literele cu o teză de semiotică şi se dedică o vreme activităţii academice, publicând lucrări de teorie literară. Debutează ca autor de ficţiune în 1997, cu romanul poliţist „L`anno che uccisero Rosetta”, urmat în anul 2000 de „La canzone di Colombano” şi în 2003 de „Treno 8017”, alte două romane cu tramă poliţistă.
În 2004 publică „Celei care mă judecă” („Al mio giudice”, distins cu Premiul Grinzane Cavour în 2005), un roman noir a cărui acţiune se dezvăluie treptat prin schimbul de mailuri între o judecătoare şi un inculpat ce-şi mărturiseşte vina.
În 2006 apare „Una piccola storia ignobile”, o investigaţie a banalităţii răului efectuată de un psiholog criminalist, Anna Pavesi, protagonistă şi a celui mai recent roman al lui Perissinotto, „L`ultima notte bianca” (2007).
