* Doi poliţişti de la Secţia 4 – acuzaţi de violenţă în exces * „S-au oprit sub un pod, m-au scos din maşină şi m-au ţinut numai în picioare” * Poliţia îşi declină competenţa către Parchetul local *
Marian Ciucă are 30 de ani şi de-abia poate să mai meargă. Spune că a fost strivit în bătaie, degeaba, de oamenii legii de la Secţia 4 Poliţie. Este hotărât însă să îşi facă dreptate:
„Am fost lovit, încătuşat, bătut şi călcat în picioare de poliţiştii Secţiei 4”, spune bărbatul. Aduce ca dovezi un certificat medico-legal lung de o filă A 4, care îi „atestă” plăgile de pe corp, şi un proces verbal scris aproape ilizibil.
Lovit de copac
Povestea lui Marian începe vineri seara. Momentul în care gălăţeanului i-a ajuns, zice el, cuţitul la os: „Vineri, pe 29 august, la ora 20,30, am mers la fratele meu, care îmi datorează un miliard de lei, să îmi cer banii. El locuieşte pe lângă Billa 2”.
„Supărat fiindcă nu vroia să deschidă să vorbească civilizat, am dat cu piciorul în uşa lui, desigur s-a făcut gălăgie şi a fost anunţată Secţia 4 Poliţie”.
„Când au sosit poliţiştii, aceştia au avut un comportament ciudat. Au început să mă bruscheze după ce eu le-am cerut să se recomande ca să putem avea o discuţie normală. Mi-au zis că de vorbit ei vorbesc, eu tac şi să fac cum zic ei, că altfel mă încătuşează şi mă vor duce la secţie”.
„Auzind aceste vorbe, le-am cerut să mergem mai degrabă la secţie şi că vreau să îmi aduc şi un avocat, că în acel fel nu se poate discuta. Atunci ei au luat spray-ul din dotare şi au vrut să dea cu el, eu am ridicat mâinile sus şi am spus că nu este nevoie, că nu sunt recalcitrant”.
„Se căutau unul pe altul de cătuşe, dar nu le aveau niciunul, atunci mi-au ridicat mâinile la spate şi m-au scos din scara blocului, iar după ce am ieşit imediat m-au dat cu capul de un copac zicându-mi: asta să nu mai fi tare în gură”.
În acel moment, de durere şi nervi, l-am scuipat pe unul dintre poliţişti, pe cel mai în vârstă. M-au dus la maşină unde m-au încătuşat, m-au băgat cu forţa în maşină, trântit mai bine zis, şi m-au băgat cu capul între scaunul din faţă şi cel din spate. Poliţistul mai tânăr mi-a zis că nu am ce să-i fac deoarece el este nepotul domnului avocat Potrivitu”.
„Bătut la tunel şi la Secţie”
Marian continuă: „În poziţia în care stăteam, îi imploram să mă lase în pace şi să-mi aducă un avocat, dar ei au început să zică că avocat îmi trebuie mie?, o să mă ducă ei la tunel, că este mai bine”.
„Nu am înţeles prima oară ce înseamnă, dar după ce am plecat din faţa blocului am ieşit pe centură şi m-au dus undeva unde era întunecat, nu am văzut prea bine, dar când s-a oprit maşina după ce de pe centură a luat-o la stânga mi-am dat seama să sunt cu adevărat la tunel. Am fost scos din maşină, trântit jos şi luat la picioare şi bătut”.
„Când au văzut că începusem să vomit s-au oprit, m-au forţat să urc în maşină cu cătuşele la spate (aşa am fost legat din faţa blocului). Au întors maşina şi au început să dea iar în mine, peste faţă, cu palmele şi pumnii şi m-au băgat iar cu capul între scaune şi m-au luat la pumni, până în faţa Secţiei 4 Poliţie”.
„Ajunşi fiind şi coborât din maşină, eu de atâta bătaie, văzând doi jandarmi şi alţi doi poliţişti, am început să strig după ajutor, să fie chemat un avocat şi să mă ajute cineva. Aceştia m-au dus forţat, mai mult pe sus, în secţie, pe un coridor, în faţă, unde se află o sală cu multe mese şi scaune, era mochetată”.
„Acolo cei doi au stins lumina, m-au trântit jos şi m-au lovit din nou cu picioarele, până când eu nu am mai rezistat, făcându-mi nevoile pe mine, cred că le-a mirosit şi au zis gata mă te-ai scăpat, ai curul spart şi s-au oprit pentru moment”.
„Mi-au zis să mă ridic, să iau loc pe ultimul scaun imediat pe partea stângă, lângă perete. M-am aşezat acolo, au aprins lumina şi după aceea au intrat jandarmii uitându-se la mine şi eu zicându-le să îmi dea un şerveţel, că îmi curgea sânge pe nas, dar au zis să tac. Din când în când, cel mai în vârstă, poliţistul, venea şi cu mare putere îmi dădea”.
Până la Haga
„Au început să scrie procesul verbal, iar atunci m-au lăsat în pace. După o perioadă de timp, a venit tot cel mai în vârstă, cu un baston, şi sub presiunea lui să scriu că recunosc procesul verbal şi să îl semnez. După ce l-am semnat, mi-au dat drumul şi mi-au zis cu voce tare: noi suntem legea. Ieşind de acolo, am început să caut o stradă să ies la lumină şi am apelat numărul de urgenţă 112, cerând ajutor”.
„De la 112 mi-au zis că trimit poliţia şi salvarea. Am refuzat să cheme poliţia că tocmai de la ei ieşisem şi văzând în faţa mea un taxi l-am luat şi am plecat la Spitalul Judeţean. Vreau să spun că, după ce am plecat de la poliţie (Secţia 4), am constat că îmi lipsea din buzunar suma de 14 milioane lei vechi, ce s-a întâmplat cu ei nu pot să spun. Banii proveneau din munca mea, eu lucrez în amenajări interioare şi tocmai terminasem un apartament”.
„Nu vreau decât să se facă dreptate, să ştiu ce faptă am făcut de am ajuns să fiu bătut în halul acesta şi dacă cei doi poliţişti, pe unul ştiu care îl cheamă după procesul verbal că altfel nu aveam de unde, sau că unul e nepotul lui domnul avocat. Vreau dreptate. Voi ajunge să scriu chiar şi la preşedintele ţării, cât şi la Haga, la drepturile omului”, încheie Marian Ciucă.
În căutarea unui avocat
În certificatul medico-legal, medicul primar legist şef Sorin Moraru constată că: „Numitul Marian Ciucă prezintă leziuni de violenţă ce au putut fi produse prin lovire cu şi de corp dur, lovire de plan dur. Necesită cinci-şase zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii, dacă nu survin complicaţii”.
Marian nu s-a internat, ba mai mult: a decis că nu trebuie să lase lucrurile aşa, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. „Merg până la Guvern şi preşedinte. Aş vrea să găsesc un avocat şi să îi spun că îi dau jumătate din suma pe care mi-o datorează fratele meu, numai să-mi câştige procesul. Alţi bani nu mai am”, recunoaşte gălăţeanul.
Parchetul de pe lângă Judecătorie preia cazul
Marian Ciucă spune că ghinionul s-a ţinut scai de el în ultima vreme: fratele i-a cheltuit banii agonisiţi cu muncă grea, ani la rând, în Italia, iar acum Poliţia încearcă să îşi bată joc de el. Spune că nu se va lăsa până nu îşi va face dreptate.
A făcut sesizări pe adresa Poliţiei, a cerut audienţă la şeful instituţiei şi spune că va ajunge şi la Primărie. Nu înţelege de ce trebuie să tolereze abuzul, chiar dacă deocamdată nu ar putea să îşi recunoască agresorii decât privindu-i în faţă.
Pe de altă parte, Ştefan Gohoreanu, purtătorul de cuvânt al Poliţiei declară: „Avem cunoştinţă despre acest caz, domnul Ciucă s-a prezentat într-adevăr în audienţă la şeful Poliţiei Municipale. Poliţia îşi declină competenţa în acest caz Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi”.
Noi însă nu ne declinăm competenţa publicistică. Şi cerem organelor în drept să facă lumină în acest caz. Repede.
