Are 27 de ani, şi-a dorit să fie actriţă încă din copilărie şi, mai nou, a reuşit să câştige concursul iUmor, televizat de Antena 1. O cheamă Doina Teodoru, este din Galaţi şi a fost de acord să vorbim despre ce înseamnă să fii actor şi despre cum îţi schimbă viaţa participarea la o emisiune de divertisment.
- Când ţi-ai dat seama că îţi doreşti să faci actorie?
- Cred că era undeva prin clasa a şasea. I-am zis mamei într-o zi că eu vreau să mă fac actriţă şi cu asta am rămas. Apoi, prin clasa a şaptea sau a opta, am văzut la Teatrul Muzical din Galaţi o piesă pusă în scenă de cei de la UNATC, "Fluturii sunt liberi" şi mi-am zis că asta e ceea ce îmi doresc şi eu să fac în viaţă: teatru! Bine, eu voiam să merg direct la facultate, să sar peste liceu, ceea ce, evident, nu s-a putut. Am avut ocazia să mă înscriu la Liceul de Artă, acolo unde din patru în patru ani se făcea clasă de actorie, dar m-a păcălit mama şi mi-a zis că dacă nu intru la unul dintre primele trei licee din oraş, mă lasă la arte. Am intrat la CNMK, unde am făcut un an şi jumătate mate-info, bilingv engleză. Cea mai cruntă perioadă din viaţa mea! (râde). Dar apoi m-am transferat la Liceul de Artă şi am terminat acolo liceul. Am fost, cred, ultima generaţie care a făcut actorie sub îndrumarea lui Lucian Pânzaru.
- Care a fost cel mai greu moment din cariera de actor de până acum?
- Cred că după facultate mi-a fost cel mai greu, când nu aveam proiecte. Ajunsesem la vorba unui profesor de-al meu, "mulţi sunt chemaţi, puţini sunt aleşi". Iar în Bucureşti, un oraş în care viaţa este mult mai scumpă decât în Galaţi, îţi dai seama că era destul de dificil. Dar m-am pus ulterior pe picioare.
- Povesteşte-ne despre iUmor. Ce te-a făcut să participi?
- Am ajuns la emisiune la recomandarea unui coleg de la teatru. Am mai fost acum doi ani, dar nu m-am descurcat atât de bine. E drept, nici nu am făcut prea mult lobby atunci să mă voteze lumea. Şi, chiar şi acum, după ce am câştigat, continui să nu am încredere în astfel de concursuri. Mă bucur însă că momentul meu a fost apreciat de Mihai Bendeac, un artist desăvârşit şi un jurat cu experienţă în domeniul comediei. Asta contează cu adevărat!
- Despre momentul tău ce poţi să spui? Sunt persoane care consideră că e doar atac la persoană ceea ce faci tu.
- Roast-ul, pentru că aşa se numeşte colecţia de glumiţe răutăcioase, este un fenomen care, din punctul meu de vedere, nu este deloc exploatat în România. Poate că de asta a şi prins, de data asta. Mie nu mi-a plăcut deloc momentul meu de la audiţii, dar uite că m-a dus în finală. Sper ca, la un moment dat, să ajungem şi noi precum americanii, acolo unde roast-ul este ceva extraordinar, iar vedetele sunt onorate să fie invitate la astfel de lucruri. S-a încercat şi la noi, de către colegii mei Micutzu şi Mihai Bobonete, dar văd că nu au continuat. Cred că e destul de greu să găseşti o vedetă care să accepte să fie ţinta glumelor.
- Ţi-a reproşat vreo vedetă vizată de tine în roast că ai făcut glume pe seama lor?
- Da, chiar după momentul de la audiţii, mi-a scris pe Facebook Aurelian Temişan, cu o atitudine relativ agresivă. Am încercat să fiu cât am putut de diplomată, dar nu m-am putut abţine să nu încep momentul din finală cu el. Suntem şi colegi la teatru, chiar dacă nu avem mari tangenţe. Ştiu însă că el lucrează mai mult cu un fost profesor de-al meu din facultate, aşa că nu vreau să mă gândesc cât l-o fi bătut la cap pe săracul om.
- Ai fost acuzată de o parte din public că ai câştigat graţie colaborării cu Mihai Bendeac. Cum comentezi?
- Mi-am asumat acest risc încă de când am intrat în emisiune. Ca artist, văd când prestaţia este plăcută. La finalul momentului, am ridicat sala în picioare, aşa că nu cred că are vreo legătură colaborarea mea cu Mihai. Mai mult de atât nu vreau să vorbesc, pentru că mi se pare fără rost.
- Cum vezi o viitoare carieră a ta în cinematografie?
- Chiar astăzi (n.r. 29 mai) voi începe filmările pentru "Băieţi de Oraş", de pe Antena1. Cei de la MediaPro mă mai cheamă să joc în "Lecţii de Viaţă". E un domeniu care mă atrage, e clar. Am mai jucat în scurtmetraje, chiar şi într-un lung metraj, "Balerinul", dar îmi doresc mai mult. Am fost la audiţii şi pentru "Suge-o Ramona", filmul Cristinei Iacob. Vom vedea ce va fi! Cert este că îmi doresc să joc şi în filme.
- Cum ţi-a schimbat viaţa iUmor?
- Cred că e mult spus că mi-a schimbat viaţa. Mă bucur de mai multă vizibilitate, asta e clar. Am multe oferte de stand-up şi spectacole, şi din ţară şi din străinătate, şi cred că mi-ar plăcea să explorez şi partea asta a carierei. Oricum, nu cred că aş mai participa vreodată la un astfel de concurs, e o experienţă care va rămâne unică. În general, sunt de părere că un profesionist îşi poate da cu părerea despre momentele tale şi să îţi spună unde greşeşti şi unde faci bine. Îmi doresc să folosesc în roast-uri cuvinte cât mai puţin licenţioase, sper să şi reuşesc.
- În Galaţi îţi propui să vii cu un spectacol?
- Am fost acum câţiva ani, pe scena Dramaticului, cu spectacolul de licenţă. Sigur, îmi doresc să vin, dar nu am nicio ofertă momentan. Poate pe viitor, nu se ştie niciodată.
