* Un dosar în care, în 2002, a fost implicată întreaga conducerea a AJOFM Galaţi nu şi-a găsit finalitatea nici acum
Un proiect de aproape 56 de miliarde de lei vechi, derulat în 2002 prin Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă (AJOFM) Galaţi, rămâne în actualitate printr-un dosar penal care nici astăzi nu şi-a găsit finalitatea în Tribunal. Aici sunt de audiat 179 de martori, unii dintre ei trecând deja pragul instanţei. Printre aceştia se numără nume sonore precum Manon Cristoloveanu, Carmen Tofan, Elena Pălimaru, care de-a lungul anchetei au fost cercetate penal, dar singurul trimis în judecată este Mihăiţă Oţelea. Parchetul Naţional Anticorupţie (PNA), Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), Poliţia, Parchetul Tribunalului, toate aceste structuri au avut pe masa de lucru cazul, iar din 2008 dosarul se află la Tribunal, fără ca, la acest moment, să existe vreun semn că s-ar apropia de final. Prejudiciul de care se vorbeşte în rechizitoriu se ridică la aproape 11 miliarde de lei vechi, iar partea ţepuită este AJOFM Galaţi.
Expertiză cerută de procurori, respinsă de judecători
Poate că dosarul nu ne-ar fi atras atenţia dacă avocaţii, în disputele lor juridice, nu ar fi făcut referire la inexistenţa unui prejudiciu. Ei au mers pe ideea că numai puterea politică actuală, care a schimbat conducerea instituţiei, ar fi văzut ceva ce nu există. La ultimul termen de judecată, Parchetul a cerut să se facă o nouă expertiză, pentru a se lămuri lucrurile, magistratul însă a respins solicitarea. Printre acuzaţiile care i se aduc lui Mihăiţă Oţelea se numără: înşelăciune în formă continuată, fals în înscrisuri, fals în declaraţii, iar calitatea în care le-a comis este cea de reprezentant al societăţii Social Trade SRL, unde administrator era soţia sa, Ramona Oţelea.
Un proiect „bun” a adus prejudicii de peste 10 miliarde de lei vechi
Societatea, împreună cu AJOFM, a derulat un proiect, demarat pe 1 noiembrie 2002, având la bază un contract. Valoarea acestuia era de 55.911.554.400 de lei vechi, iar scopul declarat era informarea, consilierea profesională şi medierea muncii. Programul venea în perioada în care Combinatul şi ICMRSG-ul făceau disponibilizări. Trebuie spus şi că AJOFM Galaţi a depăşit criteriul de performanţă referitor la numărul de persoane care au fost angajate ca urmare a acestei consilieri făcute de Social Trade. Lucru recunoscut într-o declaraţie dată la Tribunal de către Carmen Tofan, care la acel moment era prinsă în structura de conducere a AJOFM. Mai trebuie spus şi faptul că toată „afacerea” a picat în momentul în care pe fir au început să intre anchetatorii. AJOFM şi-a socotit prejudiciul prin două contracte şi un act adiţional, prin care i s-ar fi suflat suma de 10.656.984.600 de lei.
Cum s-a stricat totul!
Chiar dacă „afacerea” a picat la finele lui 2002, abia în decembrie 2003, cei de la Direcţia Generală a Finanţelor Publice (DGFP) Galaţi stabilesc faptul că transportul, chiria, consumabilele şi cheltuielile de personal au fost dovedite de Social Trade cu documente justificative false. Dosarul trece apoi prin mâna mai multor poliţişti şi procurori, asta şi pentru că Mihăiţă Oţelea face o declaraţie prin care implică întreaga conducere a AJOFM, care trimite dosarul la Anticorupţie. După un lung periplu, cazul ajunge în 2008 la instanţă, cu un singur inculpat.
Declaraţia lui Oţelea
Omul le-a spus procurorilor că înainte de proiectul din noiembrie 2002, care a adus prejudiciul de peste 10 miliarde de lei vechi, în vara lui 2002 a mai derulat unul. El a precizat că în ambele proiecte a avut acelaşi comportament, dar a spus mai multe despre primul. De precizat este că anchetatorii au avut poziţii diferite, unii au considerat că toţi ar fi trebuit să trimişi în judecată, PNA-ul de atunci „a decretat” că fără alte probe, simplele vorbe nu-s de ajuns. Oţelea a susţinut că în iulie 2002 a fost abordat de angajaţii AJOFM din Biroul de măsuri active, care i-ar fi explicat că există fonduri financiare alocate, ce trebuie cheltuite până la finalul anului. I s-ar fi cerut să facă un proiect al cărui scop să fie informarea, consilierea şi medierea profesională a persoanelor defavorizate din mediul rural, aflate în căutarea unui loc de muncă. După cum se arată şi în dosar, contractarea unor astfel de servicii era condiţionată de acreditarea societăţii lui Oţelea în acest sens. Pe 8 iulie primeşte de la Manon Cristoloveanu, şeful Agenţiei, acreditările necesare. Apoi, mai arată el, proiectul ar fi beneficiat de indicaţiile Iuliei Ciobotaru, Mihaelei Ioan şi Elenei Pălimaru, angajate ale AJOFM şi asta „pentru ca ofertele sale să fie cele mai avantajoase”. De la Iulia Ciobotaru şi Mihaela Ioan a aflat data limită a depunerii ofertelor şi cea a selecţiei – 22 iulie 2002, iar din comisia de evaluare au făcut parte: Carmen Tofan, Elena Pălimaru, Iulia Ciobotaru şi Mihaela Ioan.
Singurul participant, singurul câştigător
La selecţie au participat două societăţi, Social Trade şi Spectra 21 Art SRL. Ambele au fost respinse, prima pentru că nu ar fi depus oferta financiară, cealaltă pentru că nu era acreditată. Lui Oţelea i se spune că va avea loc o a doua selecţie. Pe 14 august 2002, acest lucru s-a întâmplat, iar la licitaţie a participat doar Social Trade, care a şi câştigat, încălcându-se astfel OUG 60 din 2001, care spune că instituţia publică trebuie să repete licitaţia dacă numărul celor care au depus oferte este mai mic de doi. Odată selecţia câştigată pe 14 august, se trece în aceeaşi zi la încheierea contractelor dintre AJOFM Galaţi şi Social Trade pentru 600 de persoane din Corni, Cuca, Fârţăneşti, Movileni, Scânteieşti, Tuluceşti şi oraşul Târgu Bujor.
„Cheltuielile” cu mita ar fi trecut de 70.000 de euro
La urmărirea penală, Oţelea a mai arătat că pentru sprijinul acordat firmei ca să obţină proiectul i-ar fi dat lui Manon Cristoloveanu bani şi bijuterii în valoare de 50.000 de euro, aceasta beneficiind gratuit de bilete de cazare la Hotelul „Orizont” din Predeal. Carmen Tofan ar fi primit bijuterii din aur şi argint în valoare de 8.000 – 9.000 de euro; Elena Pălimaru – 8.000 de euro, Mihaela Ioan – 3.000 de euro, Iulia Ciobotaru – 1.000 de euro. Pentru a fi susţinut în derularea primului contract, primarii, viceprimari, secretarii, chiar referenţii sociali din 12 comune plus Târgu Bujor i-ar fi pretins şi le-ar fi dat sume de bani cuprinse între un milion şi cinci milioane de lei vechi.
Despre al doilea proiect „anchetat”, date sărace
După ce trece acest proiect cu bine, arată Oţelea, a fost contactat de Cristoloveanu, Tofan şi Mihaela Ioan, care i-au spus că au fost alocate fonduri mari pentru un alt proiect cu acelaşi obiect şi aceeaşi destinaţie. El a susţinut în declaraţia sa că la fel ca şi la primul, ofertele tehnice şi financiare au fost realizate de Ioan, Tofan şi Pălimaru. La 1 noiembrie 2002, s-au încheiat contractele de prestări servicii pentru medierea a 17.500 de persoane, iar cheltuielile urmau să fie decontate de AJOFM Galaţi pe bază de documente justificative. Oţelea a declarat că şi la al doilea proiect ar fi mituit funcţionari din 19 primării, fără să spună concret cât şi cui a dat, dar miza ar fi fost sprijinul instituţiilor în realizarea documentaţiei: liste de persoane, dosare individuale, emiterea de autorizaţii, etc.
NUP-urile şi declinările ca o spălare pe mâini
Toţi cei nominalizaţi au negat că ar fi primit ceva. Manon Cristoloveanu a recunoscut că în 2003 i-a cununat pe: soţii Oţelea la Predeal, ambele familii fiind cazate la hotelul „Orizont”, plata făcând-o Oţelea, dar banii i-au fost restituiţi ulterior de către familia Cristoloveanu. Fosta şefă a AJOFM le-a declarat anchetatorilor că nu a avut nicio legătură cu derularea contractelor. Cei de la PNA au dat NUP (neînceperea urmăririi penale, n.a.) pentru toţi, dar au trimis dosarul la Parchetul Tribunalului. „Din materialul probator rezultă că fără încălcarea atribuţiilor de serviciu a angajaţilor AJOFM, Social Trade nu ar fi putut încheia şi derula cele două contracte care au dus la prejudiciul de 10.267.398.379 de lei”, se arată în Ordonanţa de declinare a celor de la PNA. Dosarul a mai fost şi pe la DIICOT Bucureşti, dar în martie 2005 a ajuns la Parchetul Tribunalului, iar pe 7 decembrie 2007, poliţiştii de la Serviciul Investigare Fraude îl finalizează cu propunere de trimitere în judecată pentru întreaga echipă de la AJOFM Galaţi, dar şi pentru Oţelea. Pe 26 martie 2008, dosarul pleacă de la Parchetul Tribunalului şi ajunge în instanţă cu un singur trimis în judecată – Mihăiţă Oţelea. Cu toate acestea, nici după nouă ani de zile (şase la anchetatori, trei la judecători) dosarul nu are o finalitate.
